You sexy thing!

Mai toată lumea respinge ideea de a fi „obiect”, dar mai toată lumea nutrește dorința de a fi obiect al dorinței și plăcerii. De câteva decenii bune femeile reclamă faptul că sunt obiectificate, adică sunt privite drept obiecte sexuale, dar investesc consistent în obiecte cărora le atribuie potențial de atracție sexuală. Ce au să ne spună aceste obiecte despre noi și despre dorințele cărora le suntem subiect?

Femeia în oglindă a fost pictată, scrisă, cântată. Cheia seducției pe care o exercită este completitudinea, fascinația femeii narcisice este fascinația androginului, capacitatea de a fi completă simbolic. Imaginea ei mitică este sirena cu coadă de pește; ea stârnește dorința bărbatului de a-i demonstra că totuși este incompletă pe alte planuri…

Cu toții putem investi anumite obiecte cu putere sexuală, psihică și nu numai. Această investiție este esența a ceea ce se numește fetiș (din latinescul – facticius – adică artificial). Respectiv, este vorba despre un obiect făcut de om căruia i se atribuie puteri non-evidente, dincolo de funcționalitatea și aparența lui clară.

Antropologii vorbeau de mult despre fetiș ca „idolatrie” a non-europenilor, care atribuie puteri mistice unor obiecte făurite de ei. Practica „idolatriei” este străveche și este prezentă în toate culturile, servind mai ales funcționalității magice. Sexologia secolului XIX descoperă și ea procesul, remarcând sexualizarea unor obiecte și părți ale corpului care nu au funcționalitate sexuală. Aici stă la bază un proces psihic de investiție a energiei sexuale numite libido, spune Freud, deschizând o filieră nouă de interpretare, care face apel la funcționarea inconștientă. Ceea ce a rămas de aici în zilele noastre este o înțelegere pentru capacitatea de atractivitate sexuală a unor obiecte care nu nicio legătură cu funcționalitatea sexuală.

Definiția s-a extins foarte mult în vocabularul contemporan, astfel încât rareori ne referim strict la practica de a găsi satisfacție reală completă în contactul cu astfel de obiecte (statistic sunt destul de puțini care adoptă această practică). Cu mult mai răspândită este investirea lor cu potențial atractiv, astfel încât colecționarea lor echivalează cu capitalizarea atractivității.

Citește continuarea articolului în ediția de februarie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește revista lunar, prin curier.