Ai încredere în cine ești: nu trebuie și nici nu poți să placi tuturor

Foarte mulți dintre noi avem frica legată de ce cred alții despre noi.  Această frică ne-a fost inoculată în copilărie prin replici, precum: „Te faci de rușine.” sau  „Trebuie să faci totul perfect.”, astfel încât am învățat ce înseamnă nesiguranța de sine și dorința de a plăcea tuturor.

Îmi place foarte mult să povestesc din experiență, știind că astfel se oglindesc și ceilalți mult mai bine.

Foarte mult timp m-am chinuit să încerc cu orice preț să plac tuturor… simțeam că altfel nu am încredere în mine, că nu sunt destul de bună, că nu o să fiu acceptată și iubită de către ceilalți dacă ceva nu fac bine… cumva, îi vedeam pe toți ceilalți perfecți, numai pe mine nu… Mereu credeam și simțeam că ceva e în neregulă cu mine.

Am stat și m-am întrebat apoi de unde anume a venit această neîncredere în mine, și răspunsul a fost simplu: din exigențele celorlalți.

Este cazul tuturor copiilor care sunt presați de părinți, de profesori, să ia note bune, să fie cei mai buni, să învețe…dacă se întâmplă să nu ia o notă bună sunt certați, sunt comparați cu alții (asta face cel mai mult rău). Și apoi ne întrebăm de ce avem frici, temeri, de ce nu avem încredere să pășim cu capul sus în viață, ca niște învingători

„Trebuie să te străduiești mai mult.”, „Trebuie să înveți și să iei note mari.”, „Trebuie să fii printre cei mai buni.”... într-una li se repetă copiilor aceste fraze. Iar în mintea lor, își spun: „Offf, dar pentru cine să mă străduiesc atâta?”, „Ce am de demonstrat?”, „De ce nu sunt suficient de bun?”, „Ce nu fac destul de bine…?”

Acestea sunt lucrurile pe care ei le gândesc și amărăciunea pe care o simt în suflet. Știi cât e de greu să simți că mereu nu faci ceva bine, că nu corespunzi? Parcă e că un război permanent în sufletul și mintea ta.

Suntem crescuți în această luptă și competiție ani de zile… Și ne mirăm mai târziu de ce nu avem destulă stimă de sine sau încredere în noi! Ea se formează din copilărie, și dacă ne-a fost știrbită prin comparații sau sentimentul că nu suntem destui de buni, atunci e simplu să ne dăm seama de ce mai târziu avem deficite.

Mai ales pentru femei, această educație este cumplită. Femeia NU trebuie crescută în competiție, ci în cooperare. Doar așa devenim femei mai bune, preluând una de la cealaltă calități.

Nu trebuie să concurezi cu nimeni, și nici să fii în competiție cu cineva. Nu aceasta este misiunea ta. Tu ești unică și te-ai născut pentru a realiza ceva unic și frumos în viață, care să-ţi poarte amprenta. Aici este foarte important să ajungem…

Personal, mi-a luat ceva până să mă văd cu adevărat minunată, specială, unică, și să înțeleg că, poate cu pași sfioși la început, dar siguri, e necesar să îmi dau voie să fiu eu însămi, chiar dacă am să fiu judecată, criticată, etc. Asta este inevitabil. Mi-a luat mult timp până să înțeleg că nu pot plăcea tuturor și, mai ales, să nu mai mă las afectată de ceea ce ei spun.

Deși înțelegeam cognitiv că oamenii reproduc ceea ce sunt ei, și văd în mine ceea ce ei sunt, mi-a luat destul să nu mă mai las afectată și să pot să înțeleg CU ADEVĂRAT acest lucru, fără să îl mai iau personal și fără să îl mai pun la suflet.

Când ești mică, ești foarte vulnerabilă și e normal. Ai nevoie de suport și susținere, și de multă răbdare…

Tocmai de aceea îmi doresc foarte mult să fac un program special pentru adolescente prin care să le ajut să se accepte așa cum sunt, să descopere ce au ele special și frumos, fără să se mai compare și fără să-și mai dorească să fie ca alte fete… În fiecare dintre noi  există un soare, numai că trebuie să-l și vedem. De multe ori, e necesar să ne ajute cineva să vedem acest minunat soare din noi…

Eu vreau ca tu să înțelegi și toate cele care citiți acest articol, că nimănui nu-i pasă cu adevărat de tine în afară de celor care îți sunt apropiați. Astfel că, să stai să îți faci griji că nu te iubește toată lumea e pierdere de energie. Fiecare seara se întoarce la propriile probleme și la propria viață, fără să-i mai pese de nimeni din jur.

Nu avem cum să placem tuturor! Este imposibil! Ție îți place pizza, să zicem. Dar poate nu îți place broccoli sau tofu. E perfect normal. Nu are cum să ne placă la toți același lucru.

Din câteva milioane de locuitori câte are țara asta, nu te vor plăcea toți, asta e clar. Însă 10.000 de oameni cel puțin te vor plăcea. Îți sunt de ajuns 10.000 oameni?  Cred că și 1000 sau 100 sunt de ajuns.

Și atunci de ce ne plângem că nu ne iubește toată lumea? Ne iubește cine rezonează cu noi, cine trebuie să ne iubească. Tu iubești și placi pe toată lumea? Nu, și nici nu ai cum. Relaxează-te și împacă-te cu ideea asta.

Ești minunată așa cum ești și important este ca tu să fii fericită cu ceea ce faci. Știi, atunci când faci ceea ce îți place, intri într-o stare de flux în care ești cea mai frumoasă, și simți că nimeni și nimic nu mai contează. Așa trebuie să trăiești, conectată la sufletul tău și la ceea ce îți place, la ceea ce te face cu adevărat fericită și împlinită!

Dă-ți seama: Ce îți place cel mai mult să faci? Ce te face cu adevărat împlinită și mulțumită?

O viață fericită este cheia spre a atrage numai fericire și oameni care să te iubească! Când tu ești bine și fericită, nici nu mai vezi ce e rău, nici nu-ți mai pasă de cei care nu te iubesc sau care nu te prețuiesc!

Relaxează-te! Ești perfectă așa cum ești, imperfectă! 🙂 Tu ai exact misiunea care trebuie și de aceea ai venit pe lume în așa corp, așa înfățisare, așa familie… totul e aranjat pentru tine! Trebuie doar să descoperi care este scopul și misiunea ta, fără să te mai compari cu nimeni!

Ești minunată pentru destui oameni! Pe ei îi vrei și lângă ei vei avea o viață minunată!

Mai multe despre acest subiect puteți citi și în cartea mea, „Aripi de Feminitate”.