Ce înseamnă succesul pentru tine?
Aceasta este o întrebare pe care am început târziu să mi-o pun. Sincer, nici nu știam că este o întrebare care poate fi pusă. Înțelesesem că există niște reguli clare ale jocului numit viață: bani, carieră, familie, călătorit. Și pe măsură ce avansam de la un nivel la altul în acest joc, nu mi-am pus mult timp întrebări precum „DE CE?” sau „CUM?”.
Nu m-am întrebat cum este pentru mine să lucrez 12 ore pe zi pentru a avea ceea ce alții considerau a fi o carieră de succes. Nu m-am întrebat ce anume este important la cariera mea, ce îmi doresc să dau mai departe sau să las în urmă. Nu m-am întrebat dacă mă simt împlinită, pentru că mi-era teamă de răspunsul ce putea să apară. Continuam să merg mai departe, sperând ca într-o zi să descopăr că am ajuns pe vârful muntelui.
Mult timp a fost o ruptură între ceea ce făceam zi de zi și ce era, de fapt, în interiorul meu. Nu îmi plăcea neapărat drumul pe care eram, dar mergeam mai departe convinsă că într-o zi voi fi răsplătită pe măsura eforturilor mele. Vocea mea interioară, ignorată din ce în ce mai des, își pierduse cu totul puterea. Odată cu această voce am pierdut și conexiunea cu corpul meu. Atunci când continuăm să îl ignorăm, corpul va țipa din ce în ce mai tare până când va deveni asurzitor și va trebui de voie de nevoie, să-l ascultăm. De multe ori, atunci când noi nu ne oprim, o face corpul nostru pentru noi.
În contextul societății moderne poate fi ușor să ne deconectăm de la noi înșine. Suntem adulți mai productivi pentru societate atunci când trăim cu siguranța că trebuie să fim eficienți în fiecare clipă, că relaxarea este o pierdere de vreme și tot ce contează sunt rezultatele pe care le avem și să ajungem cât mai departe, cât mai repede. Iar atunci când te învârți în cerc, viteza nu ajută decât să amețești mai rău.
Mulți oameni trăiesc în această inerție ani întregi sau chiar o viață. Deseori, ce îi scoate din această spirală este o problemă de sănătate sau un eveniment tragic. Este trist că ajungem să ne întoarcem către noi doar atunci când se întâmplă ceva ce ne zguduie din temelii modul în care ne trăim viața. Până ajungem în acel moment însă, ni se oferă multe semne pe care putem alege să nu le ignorăm, cum ar fi:
- Ne este din ce în ce mai greu să ne trezim dimineața și să facem același lucru ca și ieri,
- Trebuie să tragem de noi pentru a face activitățile de peste zi,
- Avem des mici accidente sau probleme de sănătate,
- Simțim uneori tristețe sau panică atunci când nu avem activitate sau stăm în liniște,
- Relațiile noastre se deteriorează sau nu sunt satisfăcătoare.
Toate acestea pot fi semne că e cazul să încetinim, să revizuim direcția în care mergem sau modul în care urmăm acest drum. Poate fi o invitație către o viață mai echilibrată, cu mai multă bucurie sau sens. Pentru mulți oameni, poate însemna să pună pe primul loc propria stare de bine, sănătate și împlinire. Poate fi un îndemn pentru grija de sine, căci nu poți oferi prea multe celorlalți atunci când rezervorul tău este gol.
Invitația mea este o întoarcere către noi, către ce se ascunde dincolo de rolurile pe care le avem în societate. O întoarcere către bucuriile, pasiunile și dorințele noastre. Să ascultăm din nou ce are de spus vocea noastră interioară, să explorăm intuiția noastră, ignorată poate mult timp. Cuvânt cu cuvânt, pas cu pas, să ne împrietenim din nou cu noi. La fel ca orice relație neglijată, poate fi un proces care durează, pentru care ne trebuie răbdare și deschidere.
De multe ori, putem fi tentați să ne uităm după alte răspunsuri în exterior, căutând parcă să ne învețe cineva cum să fim fericiți în propria noastră viață. Orientându-ne în afară, putem ajunge să ne comparăm cu imaginile reflectate de alte persoane, care pot fi reale, dar din ce în ce mai des nu sunt. O altă opțiune este să explorăm, să ne asumăm ce ne dorim, de fapt, în viața noastră și să trecem la acțiune.
Adevăratul succes este să fim noi înșine și să ne creăm definiția personală despre ce înseamnă o viață bine trăită. Poate fi un proces anevoios, dar atât de eliberator. Atunci când trăim bucuria de a ne fi descoperit propriul drum, ne concentrăm mult mai mult pe ce avem noi de făcut pentru a ajunge unde ne dorim decât să ne comparăm cu ce fac alții. Iar asta creează o lume mai bună pentru fiecare dintre noi.
