Copiii instituționalizați – mai mult decât responsabilitate socială

Copiii abandonați în centrele de plasament sunt de cele mai multe ori lăsați în urmă și familii, și de sistem, și de societate. Ca un făcut, cei meniți să protejeze viața unui copil își ratează misiunea prin absență, nepăsare, necunoștință de cauză ori lipsă de metodă. Cum arată prezentul, ce le putem oferi și cum ne ajutăm pe noi, ca societate și indivizi, ajutându-i să se integreze ca adulți în societate?

O mică parte dintre copiii instituționalizați reușesc să beneficieze de un suport, cât de mic, din partea unor asociații sau organizații independente, care printr-un efort colectiv de strângere de fonduri, de voluntariat ori de inițiativă, pun în mișcare oameni care să fie aproape de ei. Atât cât pot.

Asta nu se întâmplă în multe din centrele sociale. Unii copii mai puțin norocoși devin, sub oblăduirea unor organizații, mai puțin nenorocoși. Putem schimba astfel destine? Uneori, da. Și nu e nevoie de gesturi mărețe, ci de gesturi mici cu însemnătate mare. Pentru asta, trebuie să ne deschidem cu toții sufletele.

Anul acesta, Asociația Vera a oferit un cadou altfel copiilor din centrele de plasament din Făurei și Ulmu, județul Călărași: o experiență. O petrecere cu jocuri interactive desfășurate într-o atmosferă familială.

Luca Militello, fondator Asociația Vera – „Anul acesta ne-am dorit să oferim copiilor din centrele din Călărași (Ulmu și Făurei) mai mult decât erau obișnuiți. Având cu toții vârste de peste 12 ani, ni s-a părut oportun să interacționăm și altfel, pe un teren pe care să venim mai aproape de ei și de identitatea lor. Copiii s-au distrat, au comunicat cu mai multă ușurință, au fost mai deschiși și am cunoscut efectiv altă latură a lor. Am realizat imediat că nevoia cea mai importantă a lor este de apartenență a unui colectiv și de explorare a resurselor pe care le au. Am simțit în comportamentul lor o dorință de a demonstra cine sunt cu adevărat.”

Adina Stan, actriță și entertainer, fondatorul agenției Evenimente cu suflet s-a ocupat de crearea unei atmosfere pozitive, reușind cu succes să îi înveselească pe copii și să smulgă câteva zâmbete chiar și de pe chipurile celor mai introvertiți dintre copii.

Începutul unei vieți despre care nu știm nimic

A te pune în locul acestor copii este o cădere în abis. Suntem obișnuiți cu ideea că există copii abandonați, însă cu trecerea timpului evoluția noastră ca ființe umane a dus și conștiința colectivă la următorul nivel.

Adina Stan, organizator evenimente și entertainer – „Copiii instituționalizați oferă de două ori mai mult decât primesc. Odată ce stabilești cu ei o legătură, prin dialog, ei devin 100% angajați în activități. Simți în acel moment cum ies afară dintr-o carapace în care au fost nevoiți să se adăpostească, pentru a se proteja în lipsa ocrotirii părinților. Avem nevoie unii de alții in aceeași măsură. Așa ca trebuie sa ne fim alături.”

Pe măsura ce tehnologia ne oferă un stil de viață mai comod, pe atât nevoile noastre emoționale sunt mai solicitante. Iar copiii instituționalizași au de-a face cu o provocare cu atât mai mare în a se integra în societate, dar mai întâi, de a supraviețui, cu demnitate și stoicism copilăriei reci petrecute între zidurile înalte ale căminului. Integrarea lor în societate depinde de noi toți, iar asta contribuie și la îmbunătățirea vieții noastre, atât ca societate cât și ca indivizi.

Cum arată prezentul lor?

Viața noastră de zi cu zi este cu totul diferită față de lumea acestor centre instituționalizate. Un loc unde copii cu sau fără părinți se bucură de orice gest de atenție venită din partea fiecărei ființe umane care îi se încumetă să îi privească în ochi. Gest care poate fi copleșitor, la gândul responsabilității pe care o capeți angajându-te într-un astfel de proiect de mare angajament.

Dr. Leliana Părvulescu, psiholog clinician – „Copiii instituționalizați se confruntă o perioadă lungă din viața loc cu trauma de abandon. În copilărie, aceasta se manifestă printr-o vulnerabilitatea emoțională, cu dificultăți de exteriorizare. De cele mai multe ori, ei pot fi reactivi emoțional, având o capacitate redusă de autocontrol și de amânare a satisfacțiilor. În diverse situații, tind să aplice strategii disfuncționale de rezolvare a problemelor, un temperament impulsiv și dificil de controlat, o empatie cognitivă și emoțională slab dezvoltată, fiind mereu în căutare de senzații tari. Se formează astfel un teren predispus pentru abuzuri și dependență, lucru care ar putea să le saboteze realizarea oricăror obiective pe termen lung.”

Deși învățământul este gratuit și obligatoriu, se pare că nu toți copiii merg la școală. Deși aparent se exprimă ca orice alt copil de aceeași vârstă, unii dintre ei au fost retrași din sistemul de învățământ fie pe motiv că nu pot ține pasul, fie pentru că au fost implicați în conflicte ori momente în care s-au pierdut cu firea și au devenit agresivi.

Dr. Leliana Părvulescu, psiholog clinician – „Episoadele de agresivitate sunt urmări evidente ale traumelor cărora au fost supuși anumiți copii instituționalizați. Fie că este vorba de abuz fizic, emoțional, sexual sau bulling, acasă sau la școală, comportamentul agresiv și crizele de furie sunt o formă prin care încearcă să ne spună cine sunt, să se integreze într-un colectiv și mai târziu în societate.”

Copiii au nevoie să fie auziți

Iarna este sezonul acțiunilor de CSR. Mai toate companiile se înghesuie să ofere copiilor din orfelinate pungi cu dulciuri, fructe, jucării, îmbrăcăminte… Un gest care ne alimentează pe toți cu bunătate și căldură însă prin care, din păcate, nu rezolvăm problemele reale ale copiilor abandonați.

Atunci când treci pragul unei astfel de case, ești asaltat de energia copiilor care încearcă să își spună cine sunt prin vorbe, îmbrățișări și povești.

Adina Stan, organizator evenimente și entertainer – „La simpla întrebare – Cum ești? apar lacrimi in ochii lor. Pe ei rar ii întreabă cineva – ce faci, cum ești? Au o bucurie extraordinară să vadă oameni noi în curtea lor, vin către tine fără filtre, îmbrățișează fără bariere. Vor sa povestească, sa iți spună despre viața lor, despre viitorul lor, sa iți arate hainele, cărțile, sar in ajutorul tău sa te ajute cu bagajele. Acolo este un loc in care nu poți pătrunde cu ipocrizie; am senzația ca e locul unde tu însuti ești dezbrăcat de propriile prejudecați si nu ușa e pragul, ci sinceritatea. Aceea profunda care te face sa te întorci la viața ta si sa iți pui multe întrebări.”

Ștefan, un talent despre care trebuie să auzim

„Speranța mea a murit atunci când am ajuns aici”. Spune Ștefan, un copil plin de talent, care la 17 ani știe deja că vrea să urmeze facultatea de arte, secțiune de animație.

Adina Stan, organizator evenimente și entertainer: „Ștefan m-a așteptat să pun microfonul jos, să îmi iau la revedere de la fiecare copil în parte si m-a rugat să vorbim. Despre el și pasiunea lui. Un tânăr atât de talentat, cu dorința de a urma Facultatea de Arte pentru că acolo se vede peste câțiva ani, acolo știe că este locul lui. Să creeze, să deseneze și să croiască un drum pentru prietenii lui, așa cum o fac și alții pentru el. Se ajută între ei, se sfătuiesc, își deschid unul altuia drumul. «Mi-am pierdut speranța in ziua in care am venit în acest loc», mi-a spus. Apoi ne-am îmbrățișat și l-am lăsat să plângă, apoi să tragă puternic aer în piept și să plece cu capul sus, pentru că e convins că va reuși.”

Ce soluții avem pentru ei?

Asociația Vera a plecat pe acest drum cu pași mici. A început de la nevoile de bază ale copiilor, asigurându-le un spațiu adecvat în care să își ducă viața. Apoi, ceea ce au simțit să ofere ca răspuns copiilor, care la fiecare vizită oferă cu generozitate îmbrățișări lungi și strânse este TIMP. Timp petrecut împreună, timp menit să hrănească nevoia lor de apartenență, de reciprocitate și de dialog.

Luca Militello, fondator Asociația Vera – „De când i-am cunoscut pe acești copii am înțeles că nu e suficient să achiziționăm pentru ei lucruri pentru a le aduce bucurie. De aceea, ne-am făcut un obicei de a petrece împreună câte o duminică, măcar la două săptămâni. Mâncăm împreună, zâmbim, ne îmbrățișăm și ne bucurăm de timp împreună. Uneori, aceste lucruri nevăzute au o valoare neprețuită. Anul acesta ne propunem ca obiectiv un program de asistență psihologică pentru ei, pentru a-i ajuta să se reintegreze în sistemul de învățământ pe cei care au fost retrași și pentru a-i ajuta să se dezvolte ca indivizi și să facă o trecere firească la viața de adult, în afara căminului.”

Dr. Leliana Părvulescu, psiholog clinician – „Mediul instituțional nu poate substitui sentimentul de apartenență pe care îl oferă familia în general, iar la nivelul colectivului din cadrul centrului există deja o presiune asupra fiecărui copil, ca individ, imposibil de gestionat rațional. Pe acest fond, coroborat cu bagajul lor de experiențe de viață neplăcute activează mecanisme de supraviețuire cu caracter disfuncțional, de multe ori. Atunci când părăsesc centrul, copiii nu sunt pregătiți să preia controlul propriei vieți, de aceea este foarte important ca înainte de vârsta maturității să se lucreze cu ei pentru a putea căpăta un anumit control asupra emoțiilor lor, prin înțelegere adecvată și pentru a dobândi repere sănătoase pentru o viață echilibrată și o integrare socială cu succes.”

Adina Stan, organizator evenimente și entertainer: „Cred cu tărie în scopul fiecăruia dintre noi. Cred ca locul în care ne-a lăsat Dumnezeu este esențial și pentru noi și pentru cei din jur. Locul în care eu mă aflu astăzi este plin cu îndatoriri pe care le pot duce cu empatie și mai ales cu iubire. Să ne educăm în a dărui, nu în a primi, acesta este felul în care putem să aducem în viața oricui, dar mai ales în viața acestor copii, ceea ce au nevoie.” Compasiune, încredere, bucurie, iubire.

Ce putem face pentru ei, pe viitor?

Asociația Vera își propune să ofere un sprijin real copiilor instituționalizați, printr-un program complex menit să ofere copiilor asistență psihologică, pentru a putea gestiona traumele în mijlocul cărora se află, ateliere prin care să își exerseze și educa abilități de comunicare și socializare și integrarea într-un sistem, după liceu, în care pot învăța o meserie în domeniul serviciilor de ospitalitate ți să își asigure un loc de muncă pe termen lung.

Oricine se poate alătura acestui proiect, donând orice sumă în contul asociației:

Anima Vera-Suflet Adevărat, IBAN: RO73RNCB0082169009200001, Banca Comercială Română.