Cum gestionezi furia feminină?

Aduc în discuție termenul de „furie feminină” pentru că, așa cum spuneam și într-un articol anterior, comportamentele feminine pot fi diferite de cele ale bărbaților, ca urmare a educației, a structurii biologice (hormonale), psihologice. De exemplu, atunci când ne referim la exprimarea furiei, bărbații sunt mult mai încurajați, cel puțin în societate, de a-și exprima furia ca manifest al puterii sau al autorității. În cazul femeilor, există mai degrabă percepția că „femeile sunt făcute din lapte și miere, sunt cele care au grijă de ceilalți, îi consolează, fac pace și aplanează conflictele”, așa cum scrie psihologul clinician Harriet Lerner, în cartea sa „Dansul furiei”.

Exprimarea furiei feminine poate fi un subiect tabu tocmai pentru că psihologia feminină se învârte în jurul relațiilor (maternitate, relațiile de familie, relația cu partenerul, relațiile cu alte femei, relațiile profesionale). În acest spațiu al relației, femeia intuiește impactul emoțional asupra celuilalt atunci când ea își exprimă furia, și astfel ajunge să nu-l observe în propriul corp. Evident, există și cazuri în care „femeile furioase”, care își pot exprima cu ușurință furia apropo de arhetipuri feminine.

Cum poți „măsura” impactul furiei?

Pentru a conștientiza importanța fiecărei stări emoționale, chiar dacă este negativă, vă propun această hartă a emoțiilor. Motivul pentru care folosesc acest instrument în ședințele de coaching este tocmai pentru că emoțiile devin foarte palpabile și specifice în relație cu anumite zone ale corpului, spre deosebire de gânduri, care sunt fugitive și pot genera sute sau mii de alte gânduri.

În cartea sa „Power vs. Force”, doctorul psihiatru David R. Hawkins prezintă analiza costului energetic al emoțiilor corpului uman, întocmai ca o analiză financiară. Prin realizarea unei hărți a nivelurilor de conștiință (gânduri, stări, emoții, comportamente), Hawkins atribuie fiecărui nivel de conștiință (cu stările emoționale corespunzătoare), o anumită valoare energetică, pe o scală de la 20 la 700-1000. Cea mai joasă valoare este atribuită sentimentului de rușine/ vinovăție (20), iar cea mai înaltă valoare nivelului de pace (1000).

Furia este măsurată la 150, ceea ce înseamnă că ai mai multă energie pentru a face o schimbare decât în cazul rușinii, dar mai puțină decât în cazul curajului (200) pentru a duce la capăt schimbarea. Într-un caz concret, într-o situație în care te deranjează că lucrezi peste program:

• Rușinea (20) înseamnă să nu-ți exprimi nevoia de timp personal de teama efectelor din partea managerului;
• Furia (150) înseamnă să-ți exprimi într-o manieră agresivă această nevoie;
• Curajul (200) – să-ți exprimi ferm și proactiv nevoia de timp personal.

Care sunt intențiile din spatele furiei?

Furia, ca orice altă emoție negativă, este un semnal al sistemului psihic care indică spre nevoia de echilibru. De exemplu, furia poate ascunde o frustrare cauzată de neîmplinirea unor dorințe sau a unor nevoi, de care poate nici nu erai conștient(ă).

Deoarece această emoție de furie creşte cantitatea de adrenalină din organism, energia (adică modul de manifestare a emoției) este mult mai ridicată decât în cazul celorlalte emoții negative (rușine, vinovăție, apatie, tristețe). Un exemplu concret este că în manifestarea furiei în relație cu ceilalți ascunde și senzația de „falsă putere” prin constrângere, vezi regimurile politice totalitare sau chiar în unele funcții de conducere.

În relațiile apropriate, furia poate semnala faptul că drepturile, valorile sau credințele personale nu sunt respectate în spațiul relației și că există nevoia de a le comunica partenerului. Dacă în educația de familie, nu există un model de exprimare eficientă, asertivă, în cazul confruntărilor sau al discuțiilor în contradictoriu, emoția de furiw devine singura cale de „erupție”, la fel ca în cazul lavei unui vulcan.

Cum poți folosi furia ca instrument al schimbării în relații?

• Descoperă intenția reală a furiei pentru a dezamorsa „bomba emoțională”

Exersează actul curajos de a pune întrebări pe teme de discuție tabu. Câteva întrebări potrivite pentru a descoperi intenția reală din spatele furiei sunt: „Ce anume îmi stârnește furia în această situație?”, „Ce vreau să exprim și să comuni celuilalt, de fapt?”, „Ce nevoie sau dorință trebuie îndeplinite pentru a nu mai ajunge în situația de frustrare?” etc.

• Exersează asertivitatea și afirmarea de sine. Mai ales, în discuțiile în contradictoriu, este destul de des întâlnită reprimarea sau inhibarea exprimării propriilor credințe, din teama de ceea ce ar putea spune ceilalți sau din neîncredere în sine. Te poți gândi că exprimarea unei idei personale poate contribui, de fapt, la sudarea relației, celălalt ajunge să cunoască ce gândești cu adevărat.
• Exersează proactivitatea în a spune ce te deranjează. Din nou, din teama de a nu-l răni pe celălalt, poți să eviți să spui lucrurilor pe nume sau să-ți exprimi nemulțumirea atunci când simți cu adevărat. Pe termen lung, neexprimarea adevăratelor emoții poate deveni un bulgăre de zăpadă emoțional, iar atât tu, cât și partenerul puteți uita cauza reală a nemulțumirilor în timp.
• Exprimă-ți stările emoționale fără a le deplasa către altcineva: „Eu mă simt furios/ furioasă în situația x…”, „Mă deranjează comportamentul y…”, „Îmi pare rău că am fost furios/ furioasă. Adevăratul motiv al furiei mele este…”.