Cum ne ajută obiectivele să fim mai împliniți
Întotdeauna am fost fascinată de obiective.
Am simțit că îmi răspund la întrebarea „cum pot ajunge acolo unde îmi doresc?”. Așa cum am observat ulterior, substratul acestei întrebări era că NU sunt acolo unde îmi doresc. Punctul de pornire era întotdeauna o stare de neajuns, de minus. De multe ori obiectivele pe care mi le stabileam veneau împreună cu stres, presiune, control. Era o modalitate prin care îmi impuneam așteptările pe care le aveam de la mine și amânăm „recompensele” pentru momentele în care ceea ce făceam era „de ajuns”, pentru atunci când „voi merita”.
Surpriza neplăcută a fost când îmi atingeam aceste mult râvnite obiective și… nu simțeam nimic: nici împlinire, nici bucurie. Era doar un semn că „trebuie” să setez următorul punct către care voi merge. Pornind la drum cu starea aceea de neajuns nu făceam decât să creez mai mult neajuns. Oricât de mult efort depuneam, nu era niciodată suficient.
Împărtășesc această poveste cu voi pentru că am descoperit că multe persoane se regăsesc în ea. Așa arată o relație nesănătoasă cu propriile obiective. Pentru alte persoane, poate arăta ca:
- „Îmi setez obiective dar nu reușesc să le urmăresc prea mult timp.” sau
- „Îmi doresc anumite lucruri dar nu îmi setez obiective pentru că nu știu dacă le voi atinge/ știu că nu le voi atinge.”
Cum știi că ai o relație sănătoasă cu obiectivele tale?
Atunci când simți că acestea te inspiră și te mențin motivat. Când simți bucuria de a merge la drum împreună cu ele și nu presiunea de a le atinge. Accentul nu mai este pus doar pe destinație, dar și pe drum. Nu mai este despre CE obținem, ci și despre CUM facem asta. Această nouă perspectivă se reflectă și în modul în care setăm obiectivele: nu o mai facem dintr-o stare de neajuns, ci dintr-un loc în care suntem bine cu noi înșine, și ne dorim să extindem această stare. Obiectivele ajung să fie o modalitate prin care ne aducem la viață visele și dorințele care ne pasionează, nu o modalitate de „a fi în rândul lumii”.
Cum putem experimenta această relație într-un mod diferit?
Primul pas este să ne întoarcem la relația cu noi înșine. Dacă obiectivele pe care le stabilim ne strâng și pun presiune pe noi, ce anume din interiorul nostru consideră că aceasta este o experiență acceptabilă? Ce am învățat despre noi și despre viață de ne menține în acest mod de a funcționa? Ce poate fi nevoie să dezvățăm înainte de a merge mai departe?
Dacă obiectivele noastre apar doar ca un gând sau o dorință sporadică, către ce parte din noi nu suntem fideli în momentul în care alegem să nu le ascultăm? Ce trăiri, vise, dorințe nu se transformă în realitate pentru că nu le acordăm importanță?
Uneori, în procesul de maturizare învățăm să ne acordăm atenție și grijă într-un mod care ne-a lipsit toată viața. Învățăm să ascultăm vocea interioară și propriile nevoi, înțelegând că doar așa putem ajunge la o stare de împăcare.
Te invit să vezi obiectivele ca mai mult decât o listă pusă pe hârtie sau o planșă cu imagini. Te invit să o vezi ca o parte din tine, ca o reflectare a cine alegi să fii în timpul acestei vieți.
