Curajul poartă hainele Fricii
Psihologii sunt siguri, după ani de observare, cercetare și studiu, că oamenii se nasc cu doar două frici: frica de cădere și frica de zgomote puternice. Totuși, cum se face că avem atatea frici?
Frica de moarte, de sărăcie, de întuneric… Mai zi! Sunt multe, mult prea multe.
Se poate spune, oricât de ciudat ți se pare, că fricile sunt închipuite. Da, frica e ceva închipuit, atâta vreme cât ea există doar în minte. Și, incredibil dar adevărat, există frica de boală. Adică… ți-e frică de boală și fix asta te îmbolnăvește. Cât de ironic! Cu alte cuvinte, e valabilă vorba aia românească, „de ce ți-e frică, de aia nu scapi”.
Și totuși, hai să vedem cum „scapi” de frică.
Sunt frici care pot veni din vieţile trecute. Acelea inexplicabile, acelea care nu vin din din această viață, din copilărie sau au fost provocate de un eveniment nefericit de care să îți amintești… frica de întuneric, de exemplu. Pentru acestea, cea mai eficientă cale de vindecare este hipnoza. Bineînţeles, terapia psihologică și meditația sunt de un real ajutor, cu siguranță.
Sunt altele care, somatizate, provoacă afecțiuni fizice, mai mici sau mai mari, chiar boli. De exemplu, frica de a merge mai departe în viață, poate da afecțiuni la nivelul picioarelor. Unele dintre aceste frici pot fi moștenite, eu cred că nu neapărat boala ar fi genetică, ci pur şi simplu, frica a fost transmisă de la părinți la copii. Într-o familie cu trei copii, de exemplu, mama are varice, iar dintre cei trei, doar fata cea mare are varice, o variantă mai ușoară. „Frica zilei de mâine” s-a transmis de la mamă la fiică, pentru că, în perioada copilăriei acesteia din urmă, această frică a fost accentuată și somatizată de către mamă, până la boală.
Pentru vindecarea acestor frici care vin din copilărie, foarte importantă este introspecția. Apoi, conștientizând frica, sursa, cauzele, poți găsi calea spre vindecare, cu ajutorul unui specialist, dacă simți. Foarte importante sunt și visele, informațiile care îți pot veni prin ele. Fii doar atent!
Frica este o emoție de cea mai joasă frecvență, deci ea, menținută, poate duce la dezechilibre in corp.
Sunt foarte mulți oameni care au studiat și au scris despre cum sentimentele, emoțiile, gândurile pot influența starea noastră și cum pot crea, somatizate fiind, boli la nivelul corpului fizic. Dintre toți, l-am ales pe Valeriu Popa. El chiar a aplicat pe pacienții lui și pe el însuși ceea ce a studiat și a publicat. L-am ales pe el, și pentru ca e român, dar și pentru faptul că el nu dă numai cauzele îmbolnăvirii, el a făcut magia și dă și „leacul”. Vindecarea prin gândire, aceea promovată de Valeriu Popa, are o modalitate simplă, aceea a mantrelor. Importante, în procesul de vindecare, sunt încrederea și, bineînțeles, perseverența. Eu funcționez așa din 2014 încoace, fără niciun leac chimic, fără pastille și, bineînțeles, fără resentimente, de aceea îi promovez, din toată inima și cu toată încrederea, modalitatea de vindecare. De fapt, acum realizez, eu nu sfătuiesc pe nimeni să facă ceva din ce eu nu am experimentat pe mine și am văzut că e benefic.
Cred cu tărie că primul pas, cel mai important, în a învinge și vindeca teama este conștientizarea. Odată făcut acest pas, în funcție de cât de pregătit ești, îți poți găsi chiar și singur următorii pași de făcut, până la vindecare. Te sfătuiesc să apelezi, pentru început la un specialist, pentru ghidare, și stabiliți împreună momentul când poți rămâne „pe cont propiu” în acest proces, care nu e tocmai ușor, dar necesar.
După tot ce am studiat şi am citit, totuși, cel mai bun exemplu rămâne al meu personal, pentru că cea mai puternică este experiența mea personală. Modalitatea prin care eu însămi am trecut de la frică la curaj, a fost aceea că am transformat frica în lumină, din lumină în iubire și din iubire în curaj. Nu am citit sau auzit despre asta înainte, experiența este a mea personală, așa am simțit eu atunci. Eu am folosit meditația și vizualizarea, plus rugăciunea, pentru conștientizare și vindecare. Procesul a fost profund și a durat aproape o lună, zi și noapte, eu trecând prin frică în timpul zilei, adică mă confruntam zilnic cu obiectul fricii mele și fizic făceam ce era de făcut, concret, apoi continuam cu rugăciune și meditație… Finalul procesului, acela de transformare, a fost făcut prin art terapie prin pictură. Am reprezentat frica, lumina, iubirea, curajul, în prima pictură din viața mea. Toate au venit de la sine, ca într-un proces firesc. Doar mi-am ascultat intuiția. Nu a fost ușor, dar a fost înălțător, pot spune acum.
Este evident că depinde foarte mult de cât și cum conștientizăm, fiecare dintre noi, cât de pregătiți și dornici suntem să transformăm frica în curaj, să vedem Curajul în spatele hainelor Fricii. Iar calea de vindecare va fi, pentru fiecare, cea potrivită, alegere personală.
