Dan Cruceru: „E extraordinar să poți face o grămadă de lucruri fără a pierde din timpul acordat celor dragi.”

O forţă extraordinară care se implică cu pasiune şi dedicare în orice proiect ia parte, Dan Cruceru este un TATICOOL ce împleteşte perfect echilibrul dintre viaţa de familie şi carieră.

Psychologies: Dan, eşti tată, soţ, blogger, prezentator TV, om de afaceri. Cum reuşeşti să îţi menţii echilibrul între toate aceste roluri? Care sunt elementele de succes?

Dan Cruceru: Totul a plecat de la un mare șut în fund! Sincer, era nevoie de o lovitură, ca să mă pornesc cu adevărat pe drumul meu. În urmă cu câțiva ani, aproape că nu mai aveam nimic din punct de vedere al carierei. Eram un șomer de lux, un om care fusese doar angajat și care habar n-avea ce va face mai departe. Dar aveam familia. Și, împreună cu ei, am devenit patron, angajator, am reconstruit, am reinventat și așa am ajuns aici, într-un moment, în care culeg roade din mai multe domenii. A fost multă muncă, dar, cumva, a fost totul cu zâmbetul pe buze și nu cu încordare.

Totul este construit, însă, în jurul copiilor mei, sub umbrela Taticool, așa că reușim să petrecem mult timp împreună. Blogul de parenting Taticool, Taticool Shop – afacerea cu produse pentru copii, toate paginile de pe rețelele de socializare, toate astea implică familia și atunci echilibrul a venit de la sine. E extraordinar să poți face o grămadă de lucruri fără a pierde din timpul acordat celor dragi.

Psychologies: Eşti foarte apropiat de copiii tăi. Cum ai descrie relaţia ta cu ei?

D. C.: E o relație muncită, pe care o sculptăm zi de zi, din care învățăm zi de zi. Sophia are 9 ani, iar Dan Christian 2. Sunt foarte, foarte diferiți și fiecare îmi dă provocări diferite.

Cu cel mic e mai simplu, aș zice. Are nevoile acelea primare și reușim să venim în întâmpinarea lor. Trebuie să-i acorzi, totuși, mult timp, să te joci cu el atunci când ți-o cere, să lași totul deoparte și să-i acorzi atenția pe care ți-o cere. Cu el construim o relație, punem cărămizile fundației și vreau să fie o fundație rezistentă, bazată pe dragoste și încredere. Să-i insuflăm faptul că părinții lui îi vor fi alături mereu și îl vor susține în toate.

La Sophia, a început să devină complicat. Acum e la limita aceea a preadolescenței și provocările sunt mult mai mari. E primul copil și chiar am construit cu ea o relație fabuloasă. Totuși, simțim că încep să apară obstacolele adolescenței, uși trântite din senin și supărări bruște și inexplicabile. Sunt momente la care nu ne-am așteptat, având în vedere apropierea pe care am construit-o cu ea.

Dar toate astea fac parte din viață și, cum am reușit să găsim soluții la toate până acum, cred că vom fi bine și de acum încolo. Important este că suntem împreună și că ne pasă unul de altul!

Psychologies: Pentru foarte mulţi oameni, eşti un exemplu demn de urmat atunci când vine vorba de parenting. Care crezi că sunt cele mai importante sfaturi pe care i le poţi oferi unui părinte în ceea ce priveşte legătura copil-părinte?

D. C.: Mulțumesc de aprecieri. Mă feresc să dau sfaturi, pentru că nu sunt expert în parenting sau psiholog. Dar am să vă spun câteva lucruri din experiența mea:

• Nu există copil rău, ci doar părinte care nu are suficientă răbdare!
• Ca să fii părinte bun, da, trebuie să descoperi cantități nelimitate de răbdare!
• Este superb să te joci, trebuie doar să-ți dai șansa de a lăsa totul deoparte ca să intri în lumea inocentă a copiilor tăi.
• Fii acolo! E tot ce contează în parenting. Fii acolo, lângă ei, cu toată ființa ta. Vei descoperi soluții la toate, iar cei mici îți vor da dragostea lor necondiționată. Trebuie doar să fii lângă ei.

Psychologies: Anul acesta ai prezentat prima ediţie a a show-ului Survivor România. Cum ai resimţit această experienţă? Cum te-a schimbat?

D. C.: A fost cel mai mare proiect TV de până acum, pentru mine. O emisiune colosală din punct de vedere al forțelor desfășurate. Sute de oameni implicați, multe echipamente, anvergură. Cum am resimțit eu această experiență? Ca cireașa de pe tort! M-am bucurat de ea cu toată ființa mea! Cum m-a schimbat? Mi-a dat și mai multă încredere în mine. Mi-a demonstrat că pot fi gazda unei astfel de emisiuni, că pot înfrunta orice provocare și în acest domeniu.

Psychologies: Care au fost cele mai mari provocări întâlnite în timpul filmărilor? Dar cele mai frumoase momente?

D. C.: Intensitatea momentelor de muncă. Era nevoie de multă energie, forță, explozie, chiar și eu, prezentatorul, eram într-o cursă infernală. În plus, e o diferență imensă între prezentarea de studio și prezentarea de pe teren, cu soare de 40 +, cu ploaie, cu vânt, cu umiditate. Așa se face că s-a întâmplat să rămân fără voce sau să am dureri prin diferite zone ale corpului, dar am supraviețuit. 🙂

Finala a fost clar cel mai frumos moment. Câteva ore de live sau de filmare în regim de live, care au însemnat încununarea a cinci luni de muncă.

Psychologies: Urmează un nou proiect marca #Survivor? Ce ne poţi spune despre acesta?

D. C.: Cu siguranță urmează Survivor 2. Când, cum, în ce condiții, cu cine sau orice alt detaliu nu vă pot spune. Se coace și e bine așa!

Psychologies: Ce gânduri ai vrea să le transmiţi cititorilor noştri la finalul acestui an, un an care ne-a purtat într-un carusel al emoţiilor?

D. C.: Să spere în continuare! Să caute plusul în orice obstacol. Să vadă jumătatea plină a paharului! Să caute fericirea în ceea ce au. Să accepte zâmbetele copiilor lor și să înțeleagă ca astea sunt, cu adevărat, lucrurile importante. Să-i strângă pe cei dragi în brațe și să mulțumească divinității că sunt bine!