Din Atlanta în Tarragona – orașul zeilor și al piraţilor

Gata cu goana după timp. Gata cu orele petrecute în trafic, jonglând activitățile doar ca la sfârșitul zilei să îmi pot vedea marcate realizările. Gata cu costul traiului ridicat. Less is more!

Noua destinație: coasta de aur a Spaniei. La doar 80 de km sud de Barcelona, Tarragona m-a întâmpinat cu valuri, raze fierbinți și un ticăit ceva mai leneș. Mă consider o artistă. Sunt soție de Monsieur Fournier – un tip asortat și, cred eu, cu un zâmbet încrezător, mamă de copil zburdalnic și cetățean al lumii gata să se descopere și să descopere.

M-am născut în București, într-o familie simplă. Tot simplă am rămas, numai că am crescut păstrându-mi spiritul de copil și aprofundându-mi setul de valori. Timp de 13 ani am fost adoptată de Statele Unite ale Americii, unde m-am simțit binecuvântată de taifunul atâtor trăiri. Dar din vara anului 2019, Spania mă tot surprinde cu noi experiențe. Pot să spun că până în prezent am acceptat multe provocări, dar acum sunt foarte stârnită de dorința de a trăi frumos, înotând în stabilitate și perenitate autentică.

Înainte de mutarea noastră în Spania, îi povesteam Alinei Prodan, jurnalist de profesie, într-un interviu din seria „Stop și de la capăt” că vreau să am și să dau liniște, blândețe, și iubire, să fiu ce e omul, ființa care e menită să descopere cât mai mult și cât mai departe. Dacă ne uităm la predecesorii noștri bine cunoscuți observăm că au evoluat prin descoperiri. Și eu eram împinsă de această dorință. Și încă mai sunt. Îmi amintesc că îi spuneam Alinei cum visam la mult soare și Mediterană. Deși foarte recunoscătoare pentru țara mea adoptivă la vremea respectivă, simțeam că un orășel port/ cetate ca Tarragona ne-ar prinde bine.

Am luat cu mine tot ce dobândisem în ultimii ani și am dăruit mai departe, altor plaiuri, altor oameni. În Atlanta, conduceam în medie 350 de km săptămânal și voiam să nu o mai fac. Îmi doream ca Mathias, fiul meu care anul ăsta împlinește nouă ani, să meargă pe jos la școală, să zburde împreună cu colegii în drum spre casă, să ne plimbam în drum spre cumpărături și, nu în ultimul rând, să fim parte dintr-o comunitate care trăiește în prezent, cu multă joacă și călătorii spontane.

Citește continuarea articolului în ediția de octombrie 2022 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește în dar cartea „Mă doare portofelul”, de Marie-Noëlle Maston.