Efectele psihologice pe care le are supraponderabilitatea
Invatam inca din copilarie sa asociem hrana cu emotii pozitive. Acest obicei, poate actiona insa si impotriva noastra. Iata cateva efecte psihologice pe care le are supraponderabilitatea si cum le putem depasi.
Emotii pozitive asociate cu mancarea
Prima emotie pozitiva pe care o traim este sanul mamei, laptele matern, asociat cu stragerea in brate a mamei, mangaierile acesteia, caldura pielii, cuvintele blande care ne mangaie auzul.
Atunci apare prima conditionare intre hrana si satisfacerea nevoii emotionale. Ulterior, de-a lungul vietii, asociem hrana cu cele mai frumoase momente din viata: masa in familie, vizitele la prieteni, ziua de nastere, sarbatorile traditionale, iesirile in natura.
Aproape totul ce se petrece placut in viata noastra are ca element central hrana, masa inconjurata de cei dragi ca mijloc de socializare.
A manca, pe langa satisfacerea simturilor, devine bucurie, o emotie pozitiva fara de care nu putem functiona optim.
Mai mult de atat, pentru marea majoritate a parintilor, prima grija este aceea daca copilul a mancat, desi numeroase studii au demonstrat ca, pana si la animale, mangaierea si imbratisarea sunt mai importante decat hrana.
In timp, atunci cand am probleme emotionale, ajung sa apelez in mod inconstient la ceea ce stie subconstientul meu sa faca: mananc pentru a aparea emotia pozitiva, bucuria, adica mananc pe fond emotional.
Este ca si cum ai lua un drog – mancatul este metoda prin care evit sa ma gandesc la problemele mele si sa actionez pentru rezolvarea acestora. Mananc si astfel apare o bucurie artificiala asemanatoare efectului drogurilor sau alcoolului.
Cercul vicios
In psihoterapie avem o abordare diferita de cea uzuala: „eu nu ma ingras pentru ca mananc, ci mananc pentru ca…”. Statisticile arata ca abordarea de tipul cauza – efect, precum si o abordare bazata doar pe dieta si sport, nu da rezultatele scontate.
De diete, in mod singular, nici nu mai e cazul sa vorbim cat de nocive sunt, mai ales cand sunt facute „dupa ureche”.
Este important sa intelegem circularitatea procesului si modul cum el este intretinut: emotiile negative sunt cauze, dar si efecte in mentinerea acestei circularitati.
De exemplu: daca am o stima de sine scazuta, voi fi trista, iar emotiile mele negative voi incerca sa le inlocuiesc cu hrana emotionala.
Devenind supraponderala, nu-mi place de mine, am o parere proasta despre mine, stima mea de sine scazuta este mentinuta, din nou mananc emotional si „roata se invarte”. Acesta ar fi un exemplu.
Depresia ma duce pe drumul supraponderabilitatii si aceasta ma determina sa fiu depresiv. In terapie, de cele mai multe ori, vindecand depresia, persoana scade semnificativ in greutate.
Odata, o clienta care a iesit din depresie mi-a spus: „Nici nu mai am timp sa mananc! Nu e nevoie de dieta!”.
Efectele supraponderabilitatii
Cele mai semnificative efecte psihologice ale persoanelor care sunt prizonierii greutatii lor corporale sunt: depresia, anxietatea, fobia sociala, izolarea, stima de sine scazuta, imaginea negativa despre propria persoana si imaginea corporala, relatii de cuplu si o viata sexuala nesatisfacatoare.
Persoana, datorita parerii proaste pe care o are despre ea insasi, de felul cum arata, de modul defectuos de a depune efort, este pusa in situatia de a-si cenzura viata sociala. Dupa cum se observa toate sunt inlantuite, e o retea nefasta din care iesi cu greu…
Mai putem vorbi si de efectele psihologice ale dietelor cu pierderi si recastigari in greutate, care sunt si mai apasatoare.
Persoanele care tin diete frecvente, dupa ce au scazut in greutate un numar de kilograme, devin euforice.
Considera ca si-au rezolvat problema dar, atunci cand constata ca slabirea nu-i ajuta sa obtina ceea ce ei doreau de fapt – stima de sine mai crescuta, mai multa consideratie din partea celor din jur – devin la inceput iritati, pentru ca apoi sa devina depresivi.
Cand devin depresivi continua sa foloseasca mancarea ca si consolare pentru propria singuratate si nefericire.
Supraponderabilitatea „vorbeste” de fapt despre ranile noastre interioare pe care incercam sa le ascundem de cei din jur.
Mancatul pe fond emotional
Este important, pentru inceput, sa reusesti sa faci o distinctie clara in ceea ce priveste motivul pentru care mananci: mananci pentru ca iti este foame sau mananci pe fond emotional?
Foamea are doar componenta fizica, pe cand pofta, tentatia, este o combinatie intre comenzi fizice si emotionale.
Atunci cand mananci pe fond emotional o faci indiferent de ora, poate fi si noaptea, infuleci fara sa-ti dai seama, pentru ca apoi sa te simti vinovata si sa-ti para rau.
Cum ne putem ajuta?
In primul rand e important sa intelegi efectul puternic pe care il au cuvintele in viata noastra: nu spui „Trebuie sa slabesc!” ci spui „Vreau sa slabesc! Pot sa slabesc!”. Cuvintele ne programeaza gandirea si actiunile.
Vointa necesara pentru a te abtine vine din starea ta de constienta. Cand simti ca iti vine sa mananci, gandeste-te daca iti este foame cu adevarat si fa o evaluare a ceea ce ai mancat pana atunci.
In caz contrar, daca nu ai o explicatie clara pentru ce vrei sa mananci, aplica tehnica celor 15 minute. In momentul in care iti este foame incearca sa amani 15 minute: asculta muzica preferata, da un telefon cuiva, iesi pur si simplu din casa.
Poti pune diverse semne, doar de tine stiute, care sa te atentioneze sa te opresti – caricaturile cu lacatul pus pe frigider au un sambure de adevar!
Cu timpul, cand vei stapani situatia, poti mari intervalul de timp peste cele 15 minute. Important este ca tu sa fii „sefa”, nici o tentatie sa nu te mai controleze si sa devii mai puternica.
Cea mai completa si cu rezultate de durata este terapia care se bazeaza pe toate aspectele: dieta, sport si psihoterapie, axata in primul rand pe rezolvarea problemelor emotionale.
De Antoanela Carmen Cogian – psihoterapeut sistemic de cuplu si familie
telefon – 0744634463
www.psihologterapeutiasi.ro
Foto: 123rf.com
