Este singurătatea nocivă sau nu?!
„Nimic nu este mai frumos decât arta de a fi liber, dar nimic nu este mai greu decât a învăța cum să folosești libertatea.” Alexis de Tocqueville
Folosește cu înțelepciune ceea ce singur ai creat! Singurătatea poate fi nocivă dacă nu ști ce să faci cu ea. Se poate ajunge până acolo încât îți poți provoca îmbolnăvirea propriului organism. Se poate chiar muri de la ea.
Aud și văd în jurul meu multe persoane care se plâng de singurătate. Mai ales că mulți dintre noi s-au izolat de frica infestării cu virusul Covid-19. Ne-am depărtat unii de alții mai întâi fizic. Nu mai oferim/ primim îmbrățisări de la aceia pe care îi întâlnim întâmplător sau programat. Ba mai mult, petrecem cât mai mult timp izolați în casele noastre fără să primim vizite sau să mergem noi în vizită. Ieșim extrem de rar la o cafea sau un ceai cu prietenii ori cu familia. Așa-zisa distanțare socială, transformată în distanțare fizică, a dus la distanțarea emoțională. Motiv pentru care apare acel gol afectiv pe care îl numim singurătate. O singurătate apăsătoare care provoacă tristețe, depresie și alte manifestări neplăcute, în funcție de temperamentul fiecăruia dintre noi.
Nimeni, dar absolut NIMENI nu te poate ține captiv în propria ta izolare. Nici măcar tu, dacă faci alegerea potrivită și benefică ție și anume, aceea de a ieși din zona ta de confort. Alegerea este întotdeauna la tine!
Poți alege fie să ieși cu prietenii sau cunoscuții tăi undeva, fie să ieși zilnic în natură la o plimbare pe jos, cu rolele, bicicleta sau chiar cu mașina dacă iubești să conduci autoturismul. Însuși actul mișcării corpului te va ajuta să ieși din starea respectivă.
Natura prin ce îți oferă, o rază de soare, verdele ierbii și al frunzelor, coloritul și parfumul florilor, păsările, cățeii și pisicile pe care le vei vedea, râsetele copiilor și multe altele îți vor aduce zâmbetul pe buze.
Asta pentru aceia dintre noi care ne-am autoizolat.
Mai este o formă de singurătate, aceea în care tânjim după un partener/ o parteneră de cuplu. Aceia care ieșim la plimbare, ieșim cu prietenii sau familia și tot singuri ne simțim pentru că nu avem pe ea/el care să ne ofere și căreia/ căruia să-i oferim iubire.
Atât pentru primii, cât și pentru ultimii spun doar atât.
Singurătatea este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care ni le putem oferi nouă înșine. Vă spun imediat și de ce se numără printre cele mai frumoase daruri. Înainte vreau doar să reamintesc că NOI și doar NOI ne creăm această stare, această oportunitate.
De ce o văd ca pe un dar?! Pentru că în astfel de momente poți să:
- Te descoperi cu adevărat. Ai vreme să meditezi la cine ești tu cu adevărat. Poți face un rezumat al veții tale de până acum. Poți să îl/ o creezi pe Acela/ Aceea care ai vrea să fii. Te poți transforma în cine ai vrea să fii, dobândind noi abilități sau perfecționând altele pe care deja le ai.
- Faci acțiuni pe care nu ai avut vreme să le faci până acum, cum ar fi: să citești mai mult, să înveți o limbă străină nouă, să te uiți la filmele favorite, să faci sport, să mănânci ce îți place, să participi la un retreat, să faci drumeții cu diverse grupuri restrânse de oameni etc.
- Te bucuri de tot ceea ce ai și mai ales de tot ceea ce ești CÂND, CUM și / sau CU CINE vrei DACĂ vrei și UNDE vrei.
- Vindeci în tine toate rănile trecutului tău și să înveți să trăiești moment de moment viața așa cum este ea. Lucru pe care îl și recomand mai ales pentru persoanele care vor să intre într-o nouă relație de cuplu.
- Devii un bun observator al tău și al celorlalți, ajungând să înțelegi și să accepți oamenii din jurul tău fix așa cum sunt. Prin observarea propriei tale ființe ajungi să te eliberezi de povara suferenței de singurătate și să realizezi ce mare dar este această perioadă. Ai propriul tău timp pe care ai șansa de a-l gestiona după bunul plac.
Cu mulți ani în urmă am fost la un interviu într-o instituție. M-au lăsat să aștept complet singură câteva ore bune, vreo 4 la număr, în secretariat, sub pretextul unei ședințe de urgență, cu tot personalul. La terminarea ședinței, directorul mă întreabă senin: Nu v-ați plictisit singură? Precizez că nu aveam telefon mobil să pot sta pe social media.
Răspunsul l-a uimit: „Nu mă plictisesc niciodată, pentru că niciodată nu sunt singură. Cât timp mă am pe mine, nu mă pot plictisi.”
După toate cele scrise mai sus te las pe tine să decizi dacă singurătatea este sau nu nocivă pentru tine. Poate fi o singurătate asumată. Alegerea este întotdeauna la tine!
Am să închei spunându-ți că ai șansa de a te descoperi pe tine însuți, de a vedea minunea care ești. Nu o irosi plângându-ți de milă, mila singurătății pe care tu însuți ai creat-o. Și te felicit pentru asta!
Acum fă ceva cu ea! Folosește-o în favoarea ta! Fă ceva pentru tine! Meriți să fii bine cu tine! Meriți să știi cine ești cu adevărat! Abia atunci vei fi liber de orice constrângeri, internă sau externă.
Te las să meditezi asupra următorului citat. Emil Cioran spunea atât de frumos: „Singurătatea nu te învață că ești singur, ci SINGURUL.”
