Faza premenstruală și viața emoțională

Imediat după ovulație, energia noastră face trecerea spre perioada premenstruală, adică se reorientează dinspre exterior spre interior. Aceasta corespunde fazei de Lună în scădere și anotimpului Toamna. Dacă ne gândim la un copac pe timp de toamnă, care a dat deja fructele, putem asocia această fază cu cea în care se scutură de frunze, pregătindu-se de iarnă.

Un copac pe timp de toamnă poate fi o abundență de culori și o adevărată plăcere pentru ochi. Căderea frunzelor are loc de obicei treptat, dar poate fi și deodată în cazul în care vine un vânt puternic sau multă ploaie. În faza premenstruală, corpul feminin pornește un proces de „scuturare” de tot ceea ce nu mai este necesar. Ideal ar fi să fie treptat pentru a ne putea și bucura de darurile acestei perioade.

Cu siguranță ai observat că în etapa premenstruală ne sar mai ușor în ochi „umbrele” sau aspectele disfuncționale, decât cele luminoase, motiv pentru care putem să ne simțim mai critice. Și acest lucru este oarecum predictibil și normal dacă îl știm folosi pentru a ne ușura viața, în loc să ne-o complicăm și mai mult.

Urmărindu-mi propriul ciclu în această fază, am putut observa cum starea mea de entuziasm nu mai e atât de puternică ca-n prima parte a ciclului, dar dacă sunt împăcată cu mine însămi, pot resimți cum entuziasmul e tot acolo, doar că s-a mutat mai mult în interior decât în exterior. Dacă ani de zile m-am judecat sau chiar criticat pe mine însămi că în această perioadă nu mai sunt la același nivel energetic, acum am înțeles că Natura mi-a oferit această stare tocmai pentru a evita să inițiez noi acțiuni înainte de a „curăța” spațiul feminin de ceea ce nu-i mai servește.

Cu alte cuvinte, e ca și cum, înainte de a-ți decora casa cu mobilă nouă, ar fi indicat să triezi, să creezi spațiu și să arunci ceea ce e vechi și nefolositor în acel moment. Prin asociere cu perioada sarcinii, această etapă corespunde și celui de-al treilea trimestru de sarcină, când femeia însărcinată își pregătește „cuibul” pentru noua viață.

De ce să nu încep ceva nou? s-ar întreba o femeie obișnuită să fie mereu activă și pusă pe mereu pe acțiune.

Dar poate ai lăsat totuși ceva neterminat care încearcă să-ți atragă atenția prin diverse simptome sau stări neplăcute.

Așa cum poate ai observat deja, în faza premenstruală suntem mai predispuse să vedem hibele, lacunele, blocajele, dizarmoniile… în special în exterior. Cumva mintea pare a fi mai fixată pe ceea ce nu merge decât pe ceea ce funcționează, mai mult pe defecte (umbre) decât pe calități, mai mult pe latura întunecată decât pe cea luminoasă. Prin urmare, dacă unei femei aflate în faza premenstruală i se spune că e foarte frumoasă, s-ar putea să ignore complet.

În această perioadă e foarte probabil ca optimismul tău debordabil să nu funcționeze, cu atât mai puțin puterea afirmațiilor pozitive. Ceea ce nu e neapărat un lucru negativ, decât dacă nu îi înțelegem rostul.

Și eu la rândul meu, am observat cum într-adevăr îmi este mult mai dificil să îmi mențin mintea focalizată pe aspectele pozitive, iar dacă cineva îmi dă sfaturi fără să i le cer, simt o rezistență mai mare în interior, ceea ce nu m-ar deranja deloc în alte faze. Ca să nu mai zic că furia trezită din faptul că lucrurile nu merg pare să fie la ea acasă în această fază.

Mă amuză gândul și imaginea cum că, pentru ca un protest să-și îndeplinească menirea, ar fi nevoie să participe la el în special femeile aflate în faza premenstruală. Foarte probabil ca femeile care au inițiat revolte și care au rămas în istorie să fi fost într-o astfel de perioadă.

Toate semnalele pe care ni le dă corpul în această perioadă și pe care medicina convențională le-a transformat chiar în simptome ale SPM sunt normale… doar dacă nu ai suficientă grijă de tine și de corpul tău.

Nu întâmplător, Miranda Grey recomandă și ea ca în această perioadă să nu demarăm noi proiecte sau acțiuni. Motivul este tocmai cel de mai sus, căci e foarte probabil să consumi mai multă energie focalizându-te pe obstacolele și defectele din calea ta, neglijându-te pe tine.

Însă întrebarea nu este de ce se întâmplă asta, căci vom invoca faptul că suntem în faza premenstruală și asta nu va rezolva nimic. Întrebarea care ajută cel mai mult în această situație este „Pentru ce simt eu toate astea?”. Cu alte cuvinte, să înlocuim întrebarea De ce? cu întrebarea Pentru ce?. De altfel, atunci când un răspuns nu ne ajută să ieșim dintr-o situație poate fi tocmai pentru că nu am pus întrebarea potrivită.

Energia fazei premenstruale este una foarte puternică, iar dacă nu este cu adevărat onorată și folosită la adevăratul ei scop, ea va lua foarte ușor forma energiei de „scorpie” care înțeapă, atacă și se scaldă în frustrări. E aceeași energie, doar că, fiind canalizată necorespunzător, se poate transforma într-o energie a respingerii și a distrugerii. Putem distruge prietenii, colaborări, relații de cuplu pentru simplul fapt că nu ne-am dat voie sau nu ne-a interesat niciodată să ne înțelegem impulsurile, reacțiile automate și să ne vindecăm frustrările.

Această energie este foarte puternică deoarece este aceeași energie care ar fi fost consumată în cazul în care ovulul era fecundat. Astfel această energie are nevoie să fie direcționată înspre ceva util și creativ (sau chiar estetic), altfel există riscul să creăm conflicte care o amplifică și mai mult și o blochează în corp.

Ori de câte ori alegem conștient sau inconștient în această etapă să ne concentrăm atenția în exterior, încercăm să mergem împotriva ritmului lăsat de Natură, așa cum peștele vrea să înoate împotriva curentului. Prin urmare ne folosim mintea în detrimentul nevoilor corpului nostru, ceea ce duce la senzația de fragmentare, la senzația că nimic nu merge.

Multe dintre noi ne-am convins că lucrurile nu prea au cum să funcționeze atunci când te lupți de fapt cu tine. Consumul energetic este mult mai mare dacă cerem de la noi să fim la fel de apte și de pline de empatie precum în fazele anterioare. E ca atunci când o femeie în vârstă luptă să demonstreze că e la fel de sexy și de plină de vitalitate ca o fată de 20 ani.

Cum spuneam mai sus, e o perioadă în care e mai ușor să observăm cu preponderență aspectele disfuncționale. Astfel, această fază poate fi o oportunitate de conștientizare, căci acestea cer și au nevoie de recunoașterea noastră.

Întrucât subconștientul fiecăruia este asemenea unui vast ocean, nu prea ne ajunge o viață să tot scoatem de acolo aspecte renegate chiar de cei dinaintea noastră și să le repunem în lumină. Prin urmare, această fază ne dă șansa de a o face, a ne înțelege mai bine pe noi însene, de a readuce în centrul ființei din părțile „pierdute” ale sufletului… de a ne ierta, de a ne mai întregi câte un pic sufletește, dacă aș putea să-i spun așa. Și asta se întâmplă în fiecare lună, treptat și cu răbdare, nu tot dintr-odată căci atunci ne-am simți copleșite.

Mai multe despre fiecare fază a ciclului feminin poți citi în cartea mea „Magia ciclului feminin”.