Feminitate și frică de bătrâneţe

Mai toți avem o teamă de îmbătrânire: unii de degradarea fizică, alții de a ne pierde independența și de a deveni o povară pentru cei dragi. Pentru mulți, este însăși frica de moarte.  Pentru multe femei, este teama de pierderea atractivității și feminității. Ca orice frică, ea conduce la comportamente de evitare, câteodată chiar obsesii. Și, ca orice frică, ea are nevoie de o cale către trăirea și procesarea psihică. De noi depinde cât de mult o lăsăm să ne influențeze gândurile, dispoziția sau comportamentul.

Știința este foarte abilă în a pune nume, astfel încât și frica de îmbătrânire a căpătat un nume pretențios grecesc: gerascofobia (de la „tha geraso” – îmbătrânesc – și „phobos” – teamă sau frică profundă). Cei mai mulți oameni asociază îmbătrânirea cu pierderea: capacităților fizice, independenței de mișcare și economice, a statutului social, de pierderea afecțiunii familiei care se îndepărtează sau a celor dragi care părăsesc lumea aceasta. Femeile se tem, specific, de pierderea atractivității, a frumuseții, a fertilității, se tem de menopauză și de pierderea afecțiunii familiei, se tem să devină inutile, sunt angoasate de posibilitatea de a-și pierde părinții, familia, apropiații, se tem de singurătate și abandon, se tem de mizeria fizică, de neputința de a se îngriji fizic și de a deveni dependente de alte persoane. Aceste temeri specifice – în oarecare măsură firești – se pot cupla cu angoase și anxietăți vechi și neprocesate, care le vor agrava până la a le transforma în obsesie. În felul acesta avem șansa de a produce adesea exact acea izolare socială de care ne temem.

Stilul de atașament este un alt factor important aici: persoanele cu un stil de atașament nesigur pot fi excesiv de anxioase și cu un puternic simț al controlului.

Citește continuarea articolului în ediția de noiembrie 2022 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește revista lunar, prin curier.