Inteligenţa și viaţa emoţională a animalelor
Şi animalele cunosc bucuria, dragostea, doliul, şi animalele dau dovadă de altruism… S‑a demonstrat că resimt aceleaşi emoţii primare ca noi. Carl Safina a trăit alături de elefanţi în Kenya, de lupi în parcul Yellowstone, de delfini în Florida şi de orci în Pacific. În Qu’est‑ce qui fait sourire les animaux? (Ce le face pe animale să zâmbească?), el aduce o mărturie preţioasă referitoare la existenţa unei vieţi emoţionale extraordinar de bogate a animalelor.
Să le înţelegem pe animale pentru ceea ce sunt ‑ şi nu în comparaţie cu oamenii ‑ este obiectivul pe care şi l‑a fixat Carl Safina, specialist în viaţa acvatică, cunoscut pentru angajamentul său în apărarea mediului. S‑a hotărât aşadar să le pună întrebări oamenilor care împărtăşesc viaţa de zi cu zi cu animalele. A vorbit cu pădurari, îngrijitori, cu bărbaţii şi femeile care observă orcile, delfinii, elefanţii sau lupii pe care îi protejează ca pe nişte indivizi aparte, înzestraţi cu propria lor personalitate. După opinia lui Carl Safina, trebuie să încercăm să înţelegem că orice viaţă e la fel ca toate celelalte vieţi. Animalele îşi fac curte, se iubesc, se ocupă de progeniturile lor, construiesc habitate pentru a se adăposti, se ceartă: trăiesc exact ca noi, dar, în acelaşi timp, diferit. Comportamentele autodistructive par a fi rezervate oamenilor.
Citește continuarea articolului în ediția de noiembrie a revistei Psychologies.
Un articol scris de Isabelle Taubes
Traducere de Anne-Marie Andrei
