Invizibilii – cine sunt oamenii care simt că nu sunt văzuţi

Te-ai simţit vreodată invizibil? Poate că toţi am avut acest sentiment măcar o dată în viaţă. Dincolo de percepţia personală însă, există români care sunt Invizibili știinţific. Oameni care se descurcă cu greu de la o zi la alta și nu doar financiar, ci și emoţional. Cine sunt ei a aflat dintr-un excepţional studiu efectuat de Novel Research și Izibiz la comanda Provident Financial România. Care sunt cele mai potrivite soluţii pentru ei? Asta e încă ceva la care mai e de lucrat.

În luna octombrie Provident Financial România a dat publicității rezultatele unei cercetări cantitative și calitative realizate de Novel Research și Izibiz, care a avut drept obiectiv extragerea  unei imagini clare a categoriilor vulnerabile și invizibile din societatea românească, a problemelor pe care acestea le au, dar și a posibilelor soluții.

Cine sunt invizibilii? Cu toții știm de fapt: sunt oameni care există fizic, dar social sunt ignorați din diferite motive. Incomozi, indezirabili, necapturați în statistici și demersurile politice, ignorați de măsuri, atât publice cât și private, deci deprivați de capacitatea de actor deplin pe care o au, de multe ori, alți membri ai cetății. Viața de zi cu zi, pentru majoritatea invizibililor, este caracterizată de un laitmotiv identificat de regretatul antropolog Vintilă Mihăilescu drept tipic societății românești postcomuniste: descurcatul.

Dacă ai început să te întrebi dacă ești sau nu invizibil, sau cât de vizibil ești de fapt, cititorule, gândește-te acum: de câte ori te-ai simțit discriminat și ignorat în ultima vreme? Și câți dintre cunoscuții tăi crezi că ar răspunde afirmativ la această întrebare?

Acum află că nu mai puțin de 88% dintre respondenți la acest studiu s-au simțit cel puțin o dată în viață discriminați, iar frecvența discriminării percepute de categoriile invizibile este de până la două ori mai mare comparativ cu restul populației. 86% dintre respondenți simt că le-a fost refuzat pe nedrept un credit cel puțin o dată în viață, inclusiv din cauza statutului lor social. Mai trebuie menționat și că studiile internaționale au identificat asocierea directă a discriminării cu probleme de sănătate psihică și în special de pierdere a încrederii (scăderea semnificativă în ultimii ani a indicatorilor de încredere în instituții publice, persoane politice, mediu de afaceri apare ca un efect direct al discriminării auto-percepute).

Majoritatea românilor (62,6%) se auto-evaluează negativ din punct de vedere al valorii personale pentru societate. Este un efect al discriminării percepute, al lipsei timpului disponibil și al stării necesare unei gândiri analitice. Cine declară că are cel mai puțin timp liber în România? Portretul ei robot arată așa: femeie din grupa de vârstă activă, cu copii, provenind dintr-o localitate sub 200.000 locuitori.

Mai departe, aflăm din studiu că 30% din români consideră că, da, nu-și pot permite anumite produse – și totuși recunosc că le cumpără. De ce? Pentru că existența lor se concentrează pe prezent și pe satisfacțiile imediate, caracterizându-se printr-o mare neîncredere atât în viitorul ca atare cât și în capacitatea lor proprie de a-și configura o formă de viitor.

În fruntea categoriilor „invizibile” – adică indezirabile și ignorante de decidenții politici și de politicile publice – se află fermierii de subzistență (venit mediu pe cap de locuitor de numai 550 lei). Apoi vin mici antreprenori (titulari de PFA sau microîntreprinderi) cu venituri de 290 lei, urmați de familiile monoparentale, pentru care statul și chiar unele dintre corporațiile comerciale folosesc mai degrabă termenul și tratamentul de „familie dezorganizată”. Principala trăsătură a acestor părinți este graba. Părinții singuri nu au timp de nimic.

Cea mai mică încredere în sistemul de pensii o au fermierii de subzistență și cei care lucrează la negru, la care se adaugă șomerii între 55 și 64 de ani, care preferă un trai mai bun acum decât să economisească pentru viitor.

40% din oameni declară că nu au cum să pună bani deoparte, pentru că nu au, alt procent important consideră că nu merită să facă acest efort deoarece nu vor trăi până la pensie. Pensionarii în risc de sărăcie și excluziune socială (cca o treime din pensionarii României) reprezintă desigur și ei un procent ridicat dintre invizibili.

Grupurile invizibile poartă multe însemne ale vulnerabilității. Oricât de mult am încerca să le separăm, în societate, vulnerabilitățile se intersectează și de multe ori se adună. Și cu cât o fac mai mult, cu atât mai puțină speranță în viitor au cetățenii afectați, și cu atât mai puține opțiuni realiste pentru schimbare în bine ajungem să avem. Și noi, dar și ei.

Una dintre cele mai limpezi concluzii ale studiului este tocmai lipsa unor soluții simple pentru aceste categorii de oameni. Milioane de români fac parte din cel puțin unul dintre grupurile vulnerabile și invizibile din România; includerea lor în economia formală ar putea angrena contribuții cumulate la bugetul național de miliarde de lei în fiecare lună.

Provident Financial România oferă o sponsorizare de 100.000 de euro pentru un proiect de incluziune financiară și socială adresat grupurilor vulnerabile analizate în cadrul cercetării.

Aflați mai multe aici: www.provident.ro/transparent/invizibilii