Cand invatam umorul
De ce radem? Sau cum invatam sa distingem situatiile comice? La adulti, absenta totala a umorului semnaleaza posibile disfunctii psihice grave (schizofrenia sau autismul, de exemplu).
La copii, dezvoltarea simtului umorului poate servi drept indicator al unor capacitati viitoare cum sunt recunoasterea diverselor intentii sau intelegerea simbolurilor. Opinia generala a psihologilor asupra a ceea ce face ca o situatie sa fie nostima e sintetizata de „teoria incongruentei”: ceva este comic atunci cand evenimentul real nu se potriveste cu modelul mental privind ceea ce ar fi trebuit sa se intample.
Barney Beans, psiholog la Ithaca College, spune: „Umorul este un raspuns psihologic foarte complicat, are multe fatete. Separarea aspectelor incongruente in comice si ne-comice depinde de multi factori, intre care si ceea ce copiii invata de la ceilalti sau de dispozitie. Se pare ca, incepand cu varsta de 14 luni, copiii disting deja intentiile comice ale adultilor si diferentiaza gafele intentionate de greselile spontane, ceea ce reprezinta un pas urias in testarea si cunoasterea lumii inconjuratoare.
Catalina Cristescu
Foto: GULIVER.
