Ce-a pățit o tânără, după ce și-a instalat un program piratat, de pe net: ”Calculatorul nu îmi mai aparținea, se deschideau site-uri dubioase fără ca eu să fac ceva”
Românii au două expresii pe care le tot aplică și pe care se bazează, până când se întâmplă ceea ce cred ei că e imposibil: răul care, în teorie, are loc doar în filme sau doar… ”în curtea” vecinului. Care sunt zicalele? ”N-are cum să mi se întâmple tocmai mie!” și ”De ce să fiu eu mai fraier să plătesc?”. Când vine vorba despre a instala softuri pe calculator, ne pricepem cu toții. Și chiar dacă nu avem mare habar, gasim noi pana la urmă tutoriale online. Metoda aplicată, potrivit studiilor recente, de peste 60% dintre români, e furtul de pe internet. Sună urât și pare exagerat, dar a descărca de pe tot felul de site-uri kit-uri de instalare pentru programe de operare și alte tipuri de software fără licență este, prin definiție si conform legii, un furt.
De regula nu te aștepți să-ți bată autoritățile la ușă și să plătești vreo amendă sau, și mai rău, ai impresia că totul e în regulă, lucrurile merg și așa și nu ai avea ce să pățești tocmai tu.
Asta până când norocul îți dispare și realizezi că, da, are cum să ți se întâmple tocmai ție Alexandra, Social Media Manager la o companie din București, și-a instalat MS Office de pe internet și s-a ales cu un virus care i-a pus stăpânire pe calculator.
După ce i-a dat bătăi de cap și a pus-o pe drumuri să-și schimbă parole la bănci și alte instituții pe care le accesa online, de pe calculatorul de acasă, Alexandra a scos bani din buzunar nu doar pentru Office, ci și pentru un sistem de operare ”pe bune”, nu piratat, de pe net.
Povestea tinerei de 30 de ani e interesantă și te pune pe gânduri. Te lăsăm să o citești și, poate, să-ți dai seama cât de real e faptul că, în ciuda zicalei după care deseori ne ghidăm, uneori ți se poate întâmpla tocmai ție.
”Primul lucru pe care l-am făcut după ce PC-ul meu a ajuns… să aibă o << viață proprie >> a fost să merg repede la bancă să-mi schimb datele de logare. Și, bine, nu doar la bancă, ci mai peste tot. Conturi, parole.
Luasem un virus tare complicat și mi-era extrem de teamă că-mi fură datele personale, datele de pe card, informații și imagini confidențiale de pe calculator”, îmi povestește Alexandra, aproape râzând acum, după ce a trecut hop-ul și-avea, vorba aia, ”calculator cu acte în regulă”.
Ca să văd dacă povestea e chiar amuzantă sau e mai degrabă un râs amar, de ușurare, post factum, am rugat-o să-mi spună cum de s-a pricopsit cu virusul despre care aflasem de la ea că-i schimbase totul în limba rusă și-i deschidea tot felul de site-uri și de reclame pe care nu le putea închide decât dacă dădea shut down.
Citește mai departe aici.
