„Copilul lui Noe” la Festivalul National de Teatru
„Copilul lui Noe” este piesa montată de Chris Simion Mercurian la Festivalul National de Teatru ce are loc între 19 și 29 octombrie.
E o piesă emoționantă, cu acțiunea în Belgia anului 1942. Evreii sunt siliti sa se ascunda sau sa fuga, alternativa fiind lagarul nazist. Cei care nu reusesc sa se salveze incearca macar sa-si puna copiii la adapost.
Micutul Joseph se numara printre copiii care trebuie sa se ascunda. Trebuie sa invete sa uite, sa-si anuleze identitatea, povestea, amintirile, familia. In internatul catolic unde este inscris pentru a i se pierde urma, Joseph il intalneste pe parintele Pons, un om a carui misiune va fi sa-l ajute pe Joseph sa nu-si piarda nici speranta, nici credinta in existenta Binelui.
Asemenea lui Noe, parintele Pons salveaza fapturile Domnului din fata cataclismelor Istoriei. In catacombele bisericii catolice, el construieste o Arca a spiritului pentru Joseph: o sinagoga unde pot fi studiate Tora si Cabala. Alaturi de parintele Pons, Joseph se va imbarca intr-o calatorie spre limanul vremurilor care se reasaza in matca.
La baza piesei stă un text de Eric-Emmanuel Schmitt
Psychologies: De ce ai ales să dramatizezi acest text ? Ce le poate spune el spectatorilor ?
Chris Simion Mercurian: „Copilul lui Noe” e o lectie de iubire si responsabilitate. Ne invata sa ne pastram umanitatea indiferent de situatia limita prin care trecem. Omul de astazi are nevoie de acest remember. Eu cred cu toata fiinta ca ne nastem buni. Devenim pe parcurs altceva.
Psychologies: Textul este despre antisemitism, cruzime, dar și despre umanitate (părintele Pons). În ce fel este acesta actual?
Chris Simion Mercurian: Textul asta va ramane mult timp actual. Societatea nu o sa-si modifice tendinta curand. Asa a evoluat / involuat omenirea. Alegem sa ne exprimam mai intai in emotii negative, egoul castiga teren in fata sinelelui, orgoliul este antrenat in defavoarea afectiunii, se traieste mult pe orizontala: Uram, distrugem, suntem vehementi, agresivi, ne consideram omniprezenti si realizam mult prea tarziu ca tot acest efort de a fi asa nu ne aduce nimic, ne trezim la final de viata cand e tardiv sa mai schimbam ceva. Si toate astea de ce? Pentru ca traim departe de Dumnezeu. Copilul lui Noe ne invita la un exercitiu real de iubire si umanitate.
Sursă foto: Dragoș Ivan
