De ce e necesar să vorbim despre traumă?

Este necesar să vorbim despre trauma pentru că ea se-ntâmplă, e un fapt de realitate și, așa cum cu toții stim, dacă ignorăm realitatea, nu poate să ne fie bine.

Dacă vorbim despre traumă, înțelegem că, pe de o parte, nu suntem perfecți, iar pe de altă parte, că putem deveni mult mai buni și mai dezvoltati decât suntem, înțelegând ce s-a întâmplat cu noi.

Și cred că teama noastră de până acum de a vorbi despre traumatizare (și când vorbesc despre teama noastră, eu nu vorbesc despre teama românilor sau despre lipsa de preocupare a unor specialiști, ci vorbesc la un nivel general, pentru că psihotraumatologia s-a dezvoltat în ultimii 20 de ani), ei bine teama aceasta începe să scadă.

Oamenii au devenit din ce în ce mai conștienți de această manifestare psihică internă, de aceste rupturi interioare. S-au studiat și așa au aflat mai multe.

De aceea este important să vorbim despre traumatizare, pentru că ea se produce în interiorul nostru.

În trecut, oamenii nu vorbeau despre răni, dar ele se întâmplau, și în momentul în care au recunoscut că există răni și că dacă nu ne ocupăm de ele se agravează, tot așa am ajuns în punctul acesta și în psihologie.

Dacă nu vorbim despre traumatizare, ea se agravează. Iar agravarea înseamnă o îmbătrânire prematură, o îmbolnăvire nenecesară prematură, o pierdere de energie vitală sau o prelungire a suferinței absolut inutilă.

Cum diferă trauma la copil și la adult?

Există doar câteva diferențe între traumele la copii și traumele la adulți. Dacă definim trauma ca experiență internă, ele nu diferă prea mult.

Este vorba de aceeași copleșire internă, aceeași trăire de neputință, care înțepenește funcționarea noastră, frică intensă, de destrucție, și vulnerabilitatea fără protecție, adică expunerea în fața senzațiilor dureroase.

Din punctul acesta de vedere, ruptura interioară nu este diferită la copii față de adulți. Ceea ce diferă însă sunt cauzele și consecințele. De aceea și modul de intervenție va fi foarte diferit.

Cauzele sunt diferite pentru că nu este necesar ca evenimentul traumatic să fie perceput întotdeauna la fel de către un adult, față de cum îl percepe un copil.

Un accident de mașină este traumatic pentru adult pentru că el înțelege ce se întâmplă. Se pune foarte mult accent pe această înțelegere și pe această simbolizare a evenimentelor.

Însă nu acesta este elementul fundamental, ci senzația și trăirea internă a copilului. De aceea, de exemplu, absența mamei, chiar dacă copilul este într-un mediu de siguranță, poate fi traumatică dacă ea se petrece pe o perioadă foarte lungă de timp.

Ceea ce este traumatic pentru un adult nu este obligatoriu traumatic pentru un copil, ca eveniment în sine.

Iar pentru copii, faptul că ei depind foarte mult de adulți, acest lucru poate deveni traumatic, dacă adulții nu asigură securitatea și reglarea internă a copilului.

În termeni de consecințe, unele dintre ele sunt similare, doar că, de exemplu, modul de influență al identității poate fi foarte diferit. Pentru că la copil această identitate este în formare.

Ne dezvoltăm imaginea despre noi și înțelegerea despre noi în urma experiențelor traumatice, în aceeași măsură în care o dezvoltăm pe baza experiențelor plăcute.

Ceea ce la adult nu se întâmplă întotdeauna. El are capacitatea de a-și restructura și de a plasa evenimentul traumatic doar într-o parte a vieții lui, fără să genereze o complexitate întreagă a identității de sine.

De asemenea, menanismele de autoreglare sunt diferite. Acestea abia se dezvoltă și se formează la copil, ceea ce înseamnă că, uneori, experiențele traumatice timpurii lasă urme foarte adânci în funcționarea noastră.

S-au descoperit foarte multe legături între bolile autoimmune sau bolile cardiovasculare sau tulburările cerebrale și experiențele traumatice din copilăria mică.

Dacă vrei să știi mai multe despre trauma și cum se poate ea depăși, înscrie-te la Conferințele Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei:

Cea de-a patra ediţie care va avea loc în octombrie 2017 cuprinde atât secţiuni dedicate specialiştilor în psihologie, psihiatrie, medicină, educație, asistență socială, sesiuni dedicate practicienilor, precum și sesiuni și workshop-uri dedicate publicului larg. Accesul acestora se poate face în oricare din cele 3 zile ale evenimentului.

Conferințele CiNPT din primele două zile vor avea loc la Hotel Intercontinental, Sala Ronda, în timp ce atelierele din cea de-a treia zi vor fi găzduite de Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Șoseaua Panduri nr. 90.

Vezi programul pe zile si rezerva loc aici.