(P) Împreună la bine și la greu

Când vine vorba despre cele mai bune sfaturi pentru viața de cuplu, îmi răsună din nou și din nou în minte vorbele bunicii: Nu vă spălați rufele murdare în public! Copil fiind, îmi imaginam cum adulții au un loc anume în care se întâlnesc, fiecare cu propriul coș de rufe și, în pofida regulilor, se încăpățânează să-și spele hainele laolaltă. Acum, după ani buni de muncă terapeutică cu familiile și cuplurile din România, știu că bunica avea oarece dreptate. Și mai știu și că spălatul rufelor este în continuare o activitate importantă pentru viața în doi, chiar dacă nu se face în public.

La mine în cabinet, ajung de regulă adulți copleșiți de presiunea responsabilităților de zi cu zi și care devin prea obosiți ca să mai găsească spațiu și răgaz pentru ceea ce eu numesc conectare. Plângerile sunt destul de variate, dacă e să mă gândesc la diversitatea de cuvinte, dar în esență nemulțumirile nu sunt atât de diferite: Vreau să mă ajute mai mult în treburile casei! Vreau să nu mai rămână peste program la serviciu! Vreau să simt că mă pot baza pe el! îmi rostesc în cor femeile; în timp ce vocile masculine îmi comunică: Vreau să facem mai multe ieșiri în weekenduri! Vreau să avem timp de un film vizionat împreună! Vreau să nu mai fie atât de iritată! Vreau mai mult sex! Vrând-nevrând, mă trezesc în situația în care acești oameni și-au adus coșul cu ținutele psihologice murdare și se așteaptă ca eu să le spăl. Ceea ce este absolut firesc, raportat la profesia mea, doar că, evident, responsabilitatea de a le spăla le revine tot lor.

Adevărul este că celor mai mulți tineri de azi le lipsesc niște modele cu privire la gestionarea responsabilităților domestice; și această criză poate atrage după sine blocaje majore sau, dimpotrivă, oportunități de neimaginat pentru viața de cuplu. În trecut, lucrurile erau mult mai simple și mai așezate: femeia avea atribuțiile ei, în special legate de interiorul locuinței; iar bărbatul era învestit de societate cu tot ceea ce implica responsabilitățile din afara casei. Această manieră de funcționare a rezistat, destul de bine, cu ea, femeia, drămuind judicios punga de DERO, ca să-i ajungă până când va face rost de alta; și cu el, bărbatul, așezându-se vitejește la coadă alături de alți cetățeni, ca să prindă o pungă de detergent, până ce nu se termină stocul. Rolurile tradiționale au fost acceptate fără prea mare freamăt social până în momentul în care s-a produs marea revoluție mondială, prin care femeile și-au câștigat binemeritatul drept de-a face mai mult decât să învârtă lingura în cratiță sau să dea cu mătura prin casă. În familiile moderne, rolurile egale încep să câștige tot mai mult teren, iar vechiul model de funcționare devine tot mai clar doar o sursă inepuizabilă de frustrare.

Ceea ce cred eu că ne-ar putea ajuta să evităm blocajele și să transformăm criza într-o oportunitate sunt umorul și bunăvoința de-a ne implica într-o sumedenie de noi comportamente. Iată ce i-am spus unui client care se plângea de lipsa de interes pentru activități de cuplu a partenerei sale, o mamă cu doi copii: Cel mai bun truc pentru activarea partenerei tale este să împărțiți amândoi sarcinile casnice. Dacă nu faci asta, sunt șanse mari să aveți probleme la capitolul activități de cuplu. Și nu mă refer doar la faptul că partenera ta va fi prea obosită seara, după toată nebunia de peste zi, ca să mai faceți ceva împreună – dar i se poate părea și extrem de nedreaptă situația. Ca să fiu sincer până la capăt, majoritatea femeilor și-ar dori nu doar ca bărbații să pună rufele la spălat atunci când li se cere, ci chiar să se gândească la spălatul rufelor la fel de responsabil cum se gândesc ele.

Ei bine, la acest deziderat nu se poate ajunge peste noapte și nici fără efort sau disconfort emoțional – acesta din urmă fiind, probabil, elementul de care fuge cel mai tare omul modern, însetat de a ajunge la fericire cu viteza 4G. Dar partea bună este că noi, bărbații, suntem destul de pregătiți pentru a face marele pas: acela de-a nu mai fi atât de defensivi și de-a le oferi partenerelor noastre ajutorul de care au nevoie. Un prim pas este să conștientizăm problema. Această presupunere este confirmată și de rezultatele unui studiu realizat anul acesta în România de către DERO, care cu această ocazie a devenit și un promotor al distribuirii treburilor casnice în cuplu. Cine ar fi putut să deschidă dialogul dacă nu un brand cu tradiție în spălatul hainelor alături de români de mai bine de 50 de ani? Potrivit acestui studiu, 62,88% dintre bărbații intervievați ar contribui mai mult la treburile casei, astfel încât partenera să aibă mai mult timp pentru ea sau pentru activitățile de cuplu (strânsul hainelor uscate de pe culme sau alegerea programului potrivit pentru fiecare rând de rufe pus în mașina de spălat fiind activitățile de care s-ar ocupa fără probleme). Și, din același studiu, aflăm că 25,15% dintre bărbați declară că nu se implică mai mult în spălatul hainelor pentru că nu îi lasă partenerele, care se tem că ei nu vor face o treabă bună, în timp ce 23,93% consideră că spălatul hainelor este treabă de femeie. Aici este clar că factorul „practică“ este esențial – și mă refer la faptul că femeile au nevoie să învețe să-și verbalizeze mai des, mai clar și fără critică așteptările față de implicarea bărbaților, în timp ce pentru aceștia este indicat să-și redefinească perspectiva inactuală asupra vieții moderne de cuplu.

Sigur că toate vor începe prin banala, dar mereu actuala, comunicare deschisă și asumată. Mă refer la o comunicare bazată pe dialog, și nu pe dublu monolog, așa cum se întâmplă de obicei. Cred cu tărie că cea mai rezonantă lecție pentru cuplurile secolului nostru este ca acestea să reînvețe pașii unei comunicări adevărate. Spre norocul nostru, regulile sunt simple: decidem cine ascultă primul și cine vorbește mai întâi, după care ascultătorul oglindește cele auzite. Să presupunem că, în acest caz, femeia își exprimă nevoile și dorințele, iar bărbatul îi dovedește că a ascultat-o. Ea ar putea spune: Am nevoie să mă ajuți cu spălatul rufelor, fiindcă mi-aș dori să ne rămână mai mult timp pentru noi doi. Ce părere ai despre asta? Iar el îi va oglindi cerința, ca să se asigure că e clar cu ce se-alege fiecare: Înțeleg că ai nevoie să mă implic mai mult în povestea asta cu rufele murdare, mașina de spălat și punga de DERO, pentru ca și tu să ai mai mult timp pentru tine sau pentru noi. Am înțeles corect?  După care un bărbat adevărat va continua cu partea de validare și empatie: Da, e logic ce spui și am o părere bună despre asta! Cu atât mai mult cu cât, fiind bărbat, mă pricep la chestii tehnice. Iar tu chiar meriți mai mult timp pentru tine si pasiunile tale.

Știu, majoritatea cuplurilor cu care lucrez îmi spun că, în teorie, un dialog cu etape programate li se pare artificial și nenatural. Dar convingerile lor se ajustează după ce încearcă de mai multe ori acest nou mod de comunicare și îl adaptează după natura firii lor. Iar asta nu înseamnă că de aici încolo viața noastră va fi lipsită de probleme, ci doar că vom învăța să le gestionăm în așa fel încât să avem grijă unul de celălalt și de relația care ne leagă.