Jurnal de fapte bune: „Daca n-ar mai exista judo, tot judo as face!”
La doar 10 ani, pare micuta si fragila, dar, de fapt, e mult mai puternica decat multi copii de virsta ei. Pentru Xenia Chitu, copilaria se confunda cu judoul: desi il practica de doar 2 ani, este deja printre cele mai bune din tara la categoria ei de varsta. De aceea, Xenia a fost aleasa pentru a intra sub „aripa” Jurnalului de fapte bune.
Lupta pe care o da, aproape zi de zi, pe tatami, este lupta unui copil, azi anonim, dar, maine, poate, un mare campion.
Energia si determinarea au insotit-o de cand se stie. Chiar daca, in general, e un copil timid si emotiv, simte ca se transforma atunci cand intra in sala de antrenament ori pe salteaua de lupta.
”Eu as fi vrut la gimnastica, dar dupa ce am ajuns la judo, alaturi de un vecin, m-am gandit ca asta e ceea ce imi doresc.
Mereu inveti procedee noi, totul e atat de interesant”, spune Xenia, in vreme ce vantul aduce un parfum de struguri si mere din intinderea Targovistei, vechea Cetate de Scaun a voievozilor munteni.
In urma cu doi ani, lucrurile nu stateau chiar asa. „Tati, dar acolo e vorba de bataie, iar eu sunt doar o fetita!”, exclama micuta campioana de astazi dupa primul antrenament la judo din viata ei.
Tatal Xeniei zambeste: ”Dupa al doilea, insa, mi-a spus ca ii place mult si vrea sa se mai duca”. Pare ciudat ca din cei patru copii ai familiei Chitu, dintre care doi baieti, tocmai fata cea mai mica sa practice judo.
Citeste continuarea articolului AICI.
