Manual de utilizare a creierului. Profu’ minții, Paul Olteanu

Arhitectul minților deștepte, Paul Olteanu, autorul podcastului Mind Architect, este invitatul lui Mihai Morar în episodul 014 din podcastul „Fain &Simplu”. Mihai a reușit și de această dată să facă un podcast care te prinde 100% pentru că pune întrebările care ne preocupă pe toți: „De ce dragostea durează trei ani?”, „Din ce e alcătuită fericirea?” sau… „Câtă inimă există în creier?”.

Iar Paul are darul pe care numai spiritele mari îl au: vorbește pe înțelesul tuturor despre psihanaliză, neuroștiință și coaching, inspirând audiența și făcându-i pe oameni să evolueze și să-și schimbe modul de a gândi.

De la metafora elefantului și călărețului, propusă de Jonathan Haidt în cartea sa „The Happiness Hypothesis”, care este cel mai simplu mod de a înțelege cum funcționează mintea, la teoria atașamentului a lui John Bowlby, de la traiectoriile în relații propuse de Jung, la cartea lui Matthew Walker „De ce dormim”, Paul Olteanu abordează teme care, împreună, constituie un fel de manual de utilizare a creierului nostru.

De exemplu, explică de ce psihoterapeuții ne pun întrebări legate de copilărie: „Motivul pentru care în psihoterapie revizitezi copilăria nu e pentru că psihoterapeuții nu au altceva mai bun de făcut decât să te întrebe ce-ți făceau părinții, ci pentru că, în copilărie, se întipăresc lucruri foarte profunde prin repetiție și asociere.”

Te-ai întrebat vreodată cine este „vinovat” de modul în care privești relațiile cu oamenii în viața ta adultă? Paul Olteanu explică, pe scurt, concepția lui John Bowlby din „Attachment theory”: „În funcție de relația copilului cu îngrijitorii, în primii doi ani de viață, se formează o matriță prin care o să privești toate celelalte relații din viața ta.”

În acest context, există trei modele:

1. Stilul sigur: Copilul țipă și părintele vine consistent și consecvent. În viața adultă aceștia sunt oamenii care sunt capabili să-și exprime nevoile într-o relație.

2. Stilul anxios: Părintele sau îngrijitorul era disponibil inconsecvent, și, în plus, era anxios. Aceștia sunt oamenii din jurul nostru care sunt preocupați de relații.

3. Stilul evitant: Nu venea nimeni dacă strigai, pe motivele binecunoscute: „Lasă-l să țipe să facă plămâni puternici!”, „Nu te duce să nu înceapă să se alinte!”

În privința traiectoriilor în relații, Paul Olteanu amintește de opțiunile propuse de Jung:

1. Îți alegi pe cineva care-ți rupe tiparul, nu are nicio legătură cu ce ți-e familiar, dar problema acolo e că nu există atracție, însă poți să trăiești în prezent, pentru că nu mai vine bagajul din trecut.
2. Găsești pe cineva care-ți reproduce tiparul, are trăsăturile și energia pe care le știi, dar cu care înveți să dansezi un dans diferit de acela care se sfârșește prost.

Descoperiți tot episodul aici.

Disponibil pe YouTube, Spotify, Apple şi Google Podcasts și pe https://fainsisimplu.ro