Mecanisemle agresivitatii

Educatia impotriva violentei este cruciala. De ce expunerea la violenta ne face mai agresivi?

Expunerea permanenta la modele de violenta banalizeaza violenta zilnica, creste nivelul de competenta combativa si propune modele predominante de identificare cu agresorul.

Pe de alta parte, in cadrul speciei umane, violenta apare foarte frecvent in forme deviate: simbolice, indirecte sau inconstiente.

Simbolice sau indirecte: cuvintele ambigue, calomnioase, ironice etc. La fel, in cazul rivalitatilor politice apar foarte rar in mod clar mimici sau posturi agresive, desi sunt saturate de o agresivitate usor de perceput. Una dintre intalnirile televizate dintre Fabius si Chirac, plina de zambete, semana totusi in mod evident cu o lupta intre cocosi.

Agresivitatea inconstienta inseamna fapte cu consecinte negative pentru ceilalti, dar efectuate „cu cele mai bune intentii”. Forma cea mai caracteristica se realizeaza prin ceea ce psihanalistii numesc „formatiuni reactionale”. Subiectii care se confrunta cu propriile impulsii agresive le inverseaza radical si devin modele de bunatate si amabilitate si pana la urma ii agreseaza pe cei din jur punandu-i in situatia de a fi recunoscatori si dependenti de ei in mod fortat.

In sfarsit, atunci cand nu se poate rezolva in mod firesc prin fuga, agresivitatea ce nu poate fi exprimata, fie din cauza constrangerilor sociale, fie din cauza unor constrangeri interioare, ce tin de supraeu, duce la resemnare si disperare dupa cum a observat Dollard (1939). In acest moment, se trece de la afecte alo-agresive la afecte auto-agresive: agresivitatea subiectului se intoarce spre el insusi, un obiect devalorizat si demn de ura. In acest sens, depresia este o conduita agresiva redirectionata spre propria persoana.