(P) Psihologia fotoliului – Ce se ascunde în spatele „locului preferat din toată casa”
Care este locul tău preferat din toată casa? Cumva colțul de citit, în care petreci ore întregi în compania unei cărți pe care nu-ți vine s-o mai lași din mână, așezat confortabil într-un fotoliu pe care-l numești, nu fără o oarecare mândrie, „al tău”? Sau poate că preferi să stai în fața televizorului, într-o poziție relaxată și comodă pe fotoliul recliner, dar în care parcă nu te învăluie starea aceea de toropeală cu care te lupți de obicei când te întinzi pe canapea. Chiar dacă te consideri mai degrabă un fan al canapelelor, există o mare probabilitate ca, atunci când primești oaspeți, să preferi un anumit fotoliu în detrimentul altuia. Poate chiar simți o mică împunsătură de gelozie atunci când, fără să știe, un oaspete se așază pe locul tău preferat.
Care este psihologia din spatele locului tău preferat, fie el un scaun, un fotoliu sau colțul unei canapele?
Factori psihologici care stau la baza alegerii fotoliului ca loc preferat
În esență, vorbim despre același concept de teritorialitate care stă la baza unui fenomen binecunoscut: păstrarea aceluiași loc într-un mediu caracterizat printr-o densitate socială mare (numărul de persoane raportat la spațiu). Teritorialitatea nu înseamnă doar controlul asupra spațiului personal, exprimat uneori într-o manieră agresivă, ci și posibilitatea de a dezvolta o relație personală cu spațiul cel mai apropiat, ceea ce crește senzația de securitate și încurajează exprimarea identității.
Teritorialitatea este un mecanism de organizare a spațiului și una dintre caracteristicile indiscutabile ale umanității. „De cele mai multe ori, majoritatea oamenilor pretind un spațiu, iar ceilalți acceptă tacit acest lucru”, spune Robert Gifford, profesor de psihologie la Universitatea din Victoria, Canada. Atunci când elevii sau studenții își aleg mereu același loc în sala de clasă, ei se asigură astfel că pot controla mai bine relațiile cu colegii într-un mediu pe care îl împart, iar lucrul acesta îi face să se simtă mai puțin vulnerabili. Chiar și atunci când alegi mereu același loc în care să stai în propria casă vorbim parțial tot despre teritorialitate și despre felul în care controlezi relațiile cu ceilalți locatari sau cu oaspeții, din spațiul în care te simți cel mai confortabil.
Dar mai există un factor psihologic implicat în preferința pentru un anumit fotoliu: dimensiunea acestuia. Comparativ cu canapeaua, este mult mai mic. În el are loc o singură persoană – tu. Te poți așeza în fotoliu așa cum dorești, fără să te preocupe confortul altora. Poți sta cu picioarele sub tine sau pe brațul fotoliului, te poți acoperi cu o pătură călduroasă sau, dacă vrei neapărat, poți sta și cu capul în jos dacă te-ai plictisit de perspectiva obișnuită. În plus, fotoliul oferă mai multă intimitate și, fără să suferi de claustrofilie (atracția irezistibilă către încăperi închise), te poți simți mai bine, mai confortabil, mai în siguranță, într-un spațiu care nu poate adăposti decât o singură persoană. Unii psihologi cred că oamenii sunt atrași de fotolii, fiind mai tentați să dezvolte o atitudine posesivă asupra unui astfel de mobilier în care pot sta ghemuiți într-o poziție confortabilă, din cauza unei conexiuni biologice subliminale cu pântecul matern.
Alți oameni ar putea explica într-un mod diferit relația pe care o au cu fotoliul preferat. Aceștia sunt de părere că relaxarea într-un fotoliu este mai rafinată decât odihna într-o canapea. La urma urmei, dacă vrei să savurezi un pahar de vin ascultând muzica preferată, e mai ușor s-o faci dintr-un fotoliu. În plus, întreaga scenă pare mai sofisticată. Spre deosebire de canapea, care trebuie aleasă în funcție de nevoile și gusturile întregii familii, un fotoliu îți poate reprezenta mai bine personalitatea. Și canapeaua are farmecul ei, bineînțeles, dar uneori parcă nu-ți oferă aceeași senzație satisfăcătoare precum fotoliul.
Așadar, data viitoare când vreunul dintre oaspeții tăi se va așeza în fotoliul tău preferat, vei putea înțelege de ce te simți puțin dezorientat și poate chiar puțin supărat: nu e doar un capriciu oarecare, ci un mecanism psihologic complex.
