Pantoful clasic

Daca forma lui traverseaza epocile – prin tocul subtire si talpa fina, prin taietura rascroita –, purtarea si mesajele pe care le poarta variaza de-a lungul timpului.

In anii ’50, pantoful era intruchiparea feminitatii, a stilului lui Marilyn, ultraglamour, supus tiraniei masurilor 90-60-90, asadar prada preferintelor sadice ale barbatilor. In anii ’60 este piesa de rezistenta a look-ului regal al lui Grace Kelly, inseparabil de taiorul ajustat pe corp, foarte… regulamentar.

Alungat (alaturi de bustiera) pentru ca era un instrument al aservirii si chinului femeiesc, pantoful acesta este marele absent al anilor ‘70. Dar isi revine in anii ‘80 care ii consacra reintoarcerea triumfala. Purtat cu gratie si ambiguitate de Grace Jones, el incalta picioarele stapanelor de pe Wall Street. Amintind de „taiorul-armura”, le sugereaza barbatilor ca ceea ce doresc ei poate sa le faca rau.

In anii ‘90 e discret; delasarea care bantuie decada il lasa in planul doi, oferind compensatiile comoditatii. Sa fie el demodat? Poate ca ar fi bine sa-i mai studiem puterea de convingere. Anul acesta e pe toate podiumurile: la Dior, in picioarele elegante ale Ditei von Teese (tendinta kitsch)…

A fost cunoscut in ipostaza sexy, serioasa; il descoperim acum foarte… ludic. Pantoful clasic este jucaria preferata a femeilor care se joaca de-a „vreau sa fiu o lady, dar nu sunt sigura ca sunt si nu sunt sigura ca vreau…”

Flavia M. Salvi.