Parametrii fericirii
Cat de fericit esti? Cum sa raspunzi la o asemenea intrebare? Sociologii de pretutindeni incearca sa stabileasca criterii uniforme de evaluare a fericirii, aplicabile in toate colturile lumii, indiferent de traditie sau de gradul de dezvoltare economica si sociala.
Intr-un articol semnat in Washington Post de Carol Graham, expert in economie mondiala si dezvoltare, autoarea constata ca societatea americana, cu binecunoscutul ei „vis american” care se rezuma la un anumit nivel material si un statut social standard, se confrunta in perioadele dificile din punct de vedere economic cu dilema: mai putem fi fericiti pe timp de criza? Depinde totul de situatia materiala? Fericirea este masurabila?
Infiintata in 2008, Comisia Sarkozy condusa de econimistul distins cu premiul Nobel Joseph E. Stiglitz este un organism care face intense cercetari in acest sens. In regatul Buthan, „fericirea nationala” este un indicator major al progresului. Studiul e Whitehall II, care a debutat in Marea Britanie prin investigarea relatiei dintre munca, stres si sanatate, a simtit nevoia de a defini, in opozitie cu gradul de stres, anumiti parametri masurabili ai fericirii. Si in Statele Unite, centrele de control si preventie in sanatatea publica au inclus in statisticile lor anumiti indicatori ai bunastarii, inclusiv ai confortului psihic.
Experta are o experienta de zece ani in studierea, alaturi de aspecte mai concrete ale dezvoltarii sociale, si a nivelului de multumire al oamenilor din cele mai diverse societati, a ceea ce s-ar putea numi gradul de fericire. De-a lungul timpului a constatat ca exista, intr-adevar, un oarecare tipar, anumite coordonate in functie de care oamenii isi apreciaza fericirea, independent de nivelul de dezvoltare economica al tarii in care traiesc: o familie functionala, o stare buna a sanatatii, venituri sigure si suficiente, apreciate la nivelul bunului simt. Somajul, divortul, dificultatea de a face fata cheltuielilor zilnice sunt factori care se inscriu cu minus in aprecierea fericirii.
Starea de sanatate este in legatura bidirectionala cu fericirea. Varsta are, de asemenea, relevanta in curba fericirii care se poate descrie ca un U, in care punctul minim se situeaza in jurul varstei de 40 de ani, la ceea ce americanii numesc „avarrage people”, adica oameni care nu au nimic iesit din comun, nici ca personalitate nici ca destin. Cum se explica cresterea gradului de fericire in partea a doua a vietii? Simplu. Prin stabilitate. Stabilitate relationala, profesionala, emotionala. Daca nu intervine ceva neprevazut si daca sanatatea este in parametri buni, spre senectute ne inseninam.
De aici, in mod logic, ajungem la concluzia ca, in masura in care guvernele sunt realmente preocupate de fericirea cetatenilor de a caror soarta raspund, atunci masurile ar trebui sa fie canalizate in directia imbunatatirii sanatatii publice, a stabilitatii locurilor de munca si a veniturilor, nu neaparat in cresterea lor continua.
Si totusi, omul este adaptabil, iar fericirea este un lucru relativ, raportat mereu la realitatile in mijlocul carora traieste. In tarile sarace, oamenii se raporteaza la nivelul de bunastare materiala si stabilitate pe care ei il pot atinge, la asteptarile lor. Saracia, coruptia, criminalitatea, abuzurile, obezitatea – sunt factori pe care ii mentioneaza experta Carol Graham, factori care pot perturba ferirea, dar o fac numai in masura in care ei nu fac parte din realitatea acceptata. Liberatea si democratia sunt factori decisivi in starea de fericire cu atat mai mult cu cat acestea sunt cunoscute si apreciate de oameni.
Autoarea da un exemplu din propria sa experienta de viata. Nascuta si crescuta in Lima (Peru), a ajuns sa traiasca in Washington. Aici i s-a intamplat sa i se fure rotile de la masina. Acest fapt a tulburat-o in mod deosebit, a facut-o, in ziua aceea, sa se simta chiar nefericita. Cat despre politisti, acestia au sosit intr-o ora de la sesizare si au actionat ca in cazul unui fapt intolerabil. Daca asta i s-ar fi intamplat in Lima, i s-ar fi parut o taxare fireasca a imprudentei de a-si lasa masina parcata pe strada in timpul noptii si nici nu s-ar fi deranjat sa cheme politia – care, oricum, nu s-ar fi deranjat sa vina.
Exista, totusi, o constanta a fericirii: certitudinea, stabilitatea. Omul se poate adapta la o situatie proasta, dar este nefericit atunci cand planeaza suspiciunea inrautatirii ei. Si mai grav este atunci cand nu poate prevedea cat se va inrautati, cat va dura starea de dificultate, ca in cazul crizei pe care o traversam. La inceputul anului 2008, moment in care criza financiara a devenit vizibila la nivelul populatiei, indicatorii fericirii au inceput sa scada valoric in randul americanilor, atingand un minim in noiembrie din acelasi an. Prin martie 2009, cand s-au aratat semnele revenirii, gradul de fericire a inceput sa creasca, pana in iunie, cand depasise, deja, nivelul dinainte de criza, desi piata financiara inca nu-si revenise la acel nivel si nici veniturile populatiei.
Asadar, fericirea este relativa, ea se raporteaza mereu la orizontul de asteptare al individului, orizont determinat de obisnuinta, de natura relatiilor sociale. Esentiala este siguranta pastrarii nivelului atins.
Adaptare de Mihaela Serea
Foto: dreamstime.com
