Prin ce metode nebunești se epilau femeile în urmă cu sute de ani

Fascinația pentru pielea fină a început cu secole în urmă. Sute de ani de chin pentru femei și-au atins, în sfârșit, scopul

În urmă cu sute de ani, femeile apelau la o mulțime de metode surprinzătoare pentru a elimina părul nedorit. Chiar dacă pare un standard de frumusețe al lumii moderne, femeile se epilau și cu sute de ani în urmă, iar unele dintre ingredientele pe care le utilizau erau extrem de periculoase.
Bineînțeles, acum există tehnici de epilare definitivă perfect sigure și nedureroase pe care orice femeie și le poate permite, după cum o demonstrează prețurile de la acest centru de înfrumusețare. Așadar, nu mai este nevoie ca niciuna dintre reprezentantele sexului frumos să apeleze la metode periculoase. Iată câteva dintre cele mai nebunești moduri în care femeile se epilau în trecut:

Prima „cremă depilatoare”, din arsenic și var nestins

O carte de rețete pentru înfrumusețare datând din anul 1532 și scrisă de prima femeie medic din lume, Trotula de Ruggiero, enunța, pe lângă multe alte rețete pentru o piele fără riduri sau fără pete, și o rețetă pentru o cremă depilatoare. Soluția conținea 500 de mililitri de arsenic și 100 de mililitri de var nestins. Femeile erau instruite să folosească această mixtură după baie, să o aplice pe zona de pe care vor să elimine părul, iar când pielea începe să usture, să clătească repede cu apă caldă, așa încât să nu apară răni. O altă carte din acea perioadă, scrisă de Caterina Sforza și numită „Experimenti”, dă instrucțiuni mai clare pentru timpul de acțiune – „cât timp spui de două ori Tatăl Nostru”.

Metoda pare una extrem de periculoasă, însă rețeta a fost folosită de femei o vreme îndelungată. Acest amestec numit rhusma era folosit încă din anii 4.000-3.000 î.Hr., de către turci. Pentru că acțiunea este asemănătoare cu cea a cremei depilatoare moderne – topește firele de păr – rhusma este considretă prima metodă de epilare chimică.

Piatra ponce și comprese cu amoniac și oțet

În Egiptul Antic îndepărtarea părului nu era o îndeletnicire doar pentru femei, și bărbații apelau la ea. Printre metodele pe care le utilizau se numără pensarea firelor de păr, cu o pensetă realizată din scoici, frecarea pielii cu piatra ponce pentru a micșora firele de păr și ceara de albine. Aproximativ aceleași tehnici erau utilizate și în Roma Antică, unde pielea fină și lipsită de păr era considerată un semn de eleganță și prosperitate. Romanii mai utilizau și un fel de lame de ras realizate din cremene ascuțit bine.

În Evul Mediu, îndepărtarea părului ajunge într-o zonă nouă. În perioada de domnie a Reginei Elisabeta I, femeile făceau eforturi foarte mari pentru a scăpa în mod special de părul de pe față. Se purtau sprâncenele foarte subțiri, spre deloc, și femeile își îndepărtau primele linii de păr de pe cap în încercarea de a face fruntea să pară mai înaltă. Pentru a scăpa de firele de păr, se folosea ulei de nuci sau comprese îmbibate în amoniac și oțet. Amoniacul îl obțineau, de obicei, din urina pisicilor.

Odată cu trecerea anilor și metodele de epilare s-au modernizat. În secolul 18, de pildă, unele femei foloseau gipsul în aceeași manieră în care este folosită acum ceara – îl aplicau pe piele, așteptau să se usuce apoi trăgeau de el pentru a smulge firele de păr. În 1915 a fost lansat primul aparat de ras special conceput pentru femei și purta numele de „Milady”, iar cu fiecare deceniu metodele de epilare s-au perfecționat pentru a exclude orice risc și pentru ca rezultatele obținute să fie cât mai durabile.

În prezent, femeile nu mai trebuie să suporte chinurile specifice epilatului și se pot bucura de o piele fină pe termen lung. Nici epilarea definitivă nu mai este o tehnică exclusivistă precum era cu ani în urmă, așa că tot mai multe femei o preferă în detrimentul metodelor dureroase și care trebuie repetate periodic.

Sursa foto: Shutterstock