Puterea psihologica a lucrurilor. Ce isi doresc romanii sa detina si ce spune asta despre ei

Se stie ca oamenii sunt materialisti prin natura lor, insa lucrurile de care aleg sa se lege dezvaluie adevarata lor esenta. Posesiunile imbogatesc viata unui om dar au, totodata, si un cost psihologic.

Vom vorbi in cele ce urmeaza despre relatia duala pe care o avem cu bunurile materiale, despre ce avem cu adevarat nevoie ca sa supravietuim lumii moderne si despre cum noi, romanii, am ajuns sa ne dorim colectiv acelasi timp de posesiune. Va invitam sa ramaneti alaturi de noi pana la finalul materialului.

Romania, tara cu cei mai multi proprietari de… locuinte din UE

Visul oricarui roman a fost si este de a avea o casa. Dorinta a devenit unanima dupa Revolutie, atunci cand Guvernul Roman a permis cumpararea locuintelor. Astazi, doar circa 4 la suta dintre romani mai locuiesc cu chirie; printre acestia se numara, insa, si cetatenii straini si studentii veniti la studii in centrele universitare din tara

Romania este pe primul loc in Uniunea Europeana din punct de vedere al procentului populatiei care traieste in locuinte proprietate personala, 96,1% in 2014, cu mult peste media din UE ( 70,1%), arata date publicate de catre Oficiul de statistica al Uniunii Europene, Eurostat. Dar dorinta de a fi proprietar nu a fost starnita la romani de o simpla lege.

De la bunici am mostenit iubirea de pamant. Parintii au sadit adanc in noi iubirea de proprietate

Mandria proprietatii este, poate, motivul principal pentru care romanii isi achizitioneaza o locuinta; au mostenit-o de la rude, au analizat-o in literatura, visand in subconstient sa si-o insuseasca cand vine vremea. La baza – instinct de supravietuire ca, ulterior, sa devina o expresie a sigurantei zilei de maine. Mai precis, posibilitatea ca oricare roman sa detina o locuinta dupa o perioada aspra de rationalizare s-a transformat intr-un barometru de masurare a reusitei in viata. La douazeci si sase de ani de la revolutie, barometrul inca functioneaza.

Ce fel de proprietati satisfac, astazi, nevoile romanilor si mai ales, de ce

In Bucuresti, spre exemplu, multi absolventi de facultate sau cupluri proaspat casatorite doresc sa dea uitarii zilele in care intimitatea era corupta de colegi indiscreti sau de conditii precare. Ei sunt noii proprietari de case ai Romaniei.  Diferenta este ca majoritatea opteaza pentru o locuinta intr-un ansamblu rezidential nou dezvoltat.

E cumva firesc, nu doar ca reactie la conditiile din cutiile de chibrit comuniste, ci si pentru ca ofertele sunt croite pe nevoile viitorilor proprietari. Spre exemplu, in lunile august si septembrie se gasesc apartamente noi in Bucuresti cu un discount de 7000 de euro la un apartament de trei camere. De fapt, daca ne uitam pe doamnaghicaplaza.ro, observam ca apartamentele de trei camere s-au vandut cel mai repede.

Ne putem explica asta prin faptul ca romanii au tendinta sa gandeasca pe termen lung. Sa ai in posesie orice tip de apartament se incadreaza in visul indeplinirii rolului de proprietar. Tot mai multi decid sa investeasca intr-o garsoniera sau un apartament de doua camere pentru a-l inchiria. Un numar de ani achita ratele din chirie, urmand ca la un moment-dat, chiria sa devina un venit constant iar proprietatea sa serveasca ca plasa de siguranta pentru situatii de criza. O astfel de investitie e privita de toate generatiile de romani ca o alternativa buna pentru o pensie incerta.

Posesiile definesc ceea ce suntem. Care este puterea psihologica a lucrurilor pe care le posedam

Investim in emotiile si amintirile pe care ni le trezesc obiectele, dandu-le intelesuri profunde, dar asta nu garanteaza, insa, ca ne fac mai fericiti. „Nu pastrati nimic in casa voastra din ce nu considerati util sau frumos“. Aceasta era regula de aur pe care o amintea William Morris, un designer britanic, celor care doreau sa-si redecoreze locuinta.

Pe cat de clar pare sfatul, pe atat este de impractic. Dupa cum stim, relatia pe care o avem cu obiectele care ne apartin trece de limita utilitatii si a esteticii. Pe scurt, ne iubim lucrurile. Contemporanul lui Morris, psihologul William James, avea o teorie: posesiile definesc ceea ce suntem. Este dificil de tras o linie intre „eu“ si „al meu“.

Pe langa faptul ca sunt utile, obiectele cu care ne inconjuram, reprezinta, deci, o extensie a sinelui. Ele ne dau informatii din trecut si ne spun cine suntem, de unde ne tragem si, poate, incotro ne indreptam.

Lucrurile noastre sunt „muzeele noastre personale“, asa cum subliniaza Catherine Roster de la Univesity of New Mexico din Albuquerque. „Poate fi un pulover, o lampa, o umbrela – un obiect nu trebuie sa aiba valoare materiala ca sa aiba valoare emotionala“.

O locuinta, insa, pe langa valoarea materiala, este genul de posesiune care acumuleaza, poate, cele mai multe valente emotionale. Pe cat de greu se ia decizia de a achizitiona o locuinta, pe atat de greu se despart oamenii de ea. Se strang amintiri, momente, experiente care par sa ramana pentru totdeauna intre pereti.

Care sunt cele mai mici obiecte de care depindem intr-o societate moderna de consum?

In S.U.A., mii de utilizatori ai retelei de socializare Instagram posteaza fotografii cu hashtag-ul #edc (everyday carry), care inseamna suma obiectelor pe care oamenii le poarta zilnic la ei. In cazul femeilor, e vorba despre continutul posetelor iar pentru barbati, #edc este legat obiectele uitate din buzunare. Obiectele pe care le caram zilnic cu noi au o importanta practica, intima si simbolica. Si ca specie care isi fabrica instrumente, suntem ceea ce avem la noi.

Cheile de la locuinta, de la masina, portofelul, ochelarii de vedere, smartphone-ul, o carte, trusa de machiaj, un pix, un spray cu piper, un aparat de fotografiat, acestea sunt genul de lucruri de care avem nevoie la noi ca sa ne simtim completi si pregatiti pentru orice.Suma obiectelor pe care le consideram indispensabile si le purtam la noi ofera o viziune clara despre cine suntem, ce ne place si ce ne face sa ne simtim in siguranta.

In acest punct al evolutiei noastre, momentul in care vom avea nevoie de mult mai putin de atat ar insemna o involutie. Ar trebui sa ne intrebam cum a evoluat instinctul nostru de a detine si de acumula lucruri. De la indigenii care nu se legau de nimic material, la nomazii care carau dupa ei un minim necesar pana in prezent, cand nu ne putem imagina viata fara confort sau fara un acoperis al nostru deasupra capului, au trecut 5000 de ani.

Bunurile materiale ne ofera confort si, ca efect advers, declanseaza dependenta. Sigur, pana la urmatoarea nevoie simtita sau cultivata.

Sursa foto: Shutterstock