Si-a gasit refugiul si energia in muzica

La prima vedere, Gabriel Cojocaru pare un adolescent ca oricare altul, cu problemele si bucuriile varstei de 15 ani. Privind de mai aproape insa, descoperim un tanar care a atins aceasta normalitate cu sprijinul bunicilor si al pasiunii nestramutate pentru muzica. Mai exact, pentru clarinet. In continuare, povestea noului bursier al campaniei Jurnal de Fapte Bune.

Pasiunea pentru muzica i-a fost insuflata lui Gabriel de catre bunici, cei care il cresc cu dragoste si dedicare nestramutata inca de la varsta de un an.

Dupa ce a deprins tainele pianului, a fost o vreme tentat de vioara, dar pana la urma a ales clarinetul, candva in clasa a V-a. Un profesor indrumator le spusese bunicilor ca baiatului i s-ar potrivit cel mai bine un instrument de suflat.

Nu au stat pe ganduri, decizie de care se bucura si acum, pentru ca, intre timp, Gabriel a terminat pe podiumul a zecile de concursuri de clarinet la care a luat parte – ceea ce l-a impulsionat sa viseze ca, intr-o zi, va umple de aplauze marile sali de concerte ale lumii.

„Ce stiu sigur este ca voi da la Conservator, apoi, macar cativa ani, sper sa lucrez intr-o filarmonica, una de prim rang, cum este cea din Viena.

Apoi, as vreau sa devin profesor, sa ma intorc si sa predau aici, unde am invatat si eu”, isi insira Gabriel planul ca si cum ar fi note pe un portativ imaginar in fata ochilor.

Profesorul sau, pe care bunicul il considera deja membru al familiei, crede ca baiatul are tot ce trebuie pentru a-si urma fidel planurile.

„Este un adolescent extraordinar de cuminte, muncitor si care da dovada de un talent si o perseverenta iesite din comun.

Este un copil care nu vad sa aiba limite”, spune Costel Drutu, profesorul prin mana caruia au trecut zeci de tineri cu pasiune pentru muzica, toti premianti, bursieri si apoi angajati la mari filarmonici.

Citeste continuarea articolului AICI.