Singuratate sau fobie sociala?

Intrebati care este cea mai mare teama a lor, cativa oameni (multi) au declarat ca frica de a vorbi in public este mai intensa decat frica de moarte. Chiar si printre oamenii de afaceri, obisnuiti sa faca prezentari, 10% au spus ca ar slabi 10 kg intr-o luna (!) decat sa vorbeasca in public si 15% ar prefera sa mearga la dentist…

Dar ce este fobia sociala? Definita foarte general, aceasta este frica generala si persistenta de situatii in care trebuie sa iesi in public si in care ti se poate face rusine. Orice expunere in fata unei situatii care produce frica genereaza o intensa anxietate.

Dar persoana se simte bine in singuratate. Cei cu fobie sociala merg spre gesturi extreme pentru a evita sa vorbeasca, sa manance sau sa scrie atunci cand alte persoane se afla in apropiere. Se tem ca ceilalti vor remarca mainile tremurande, vocea timida, ca vor parea ridicoli. Persoane foarte celebre au manifestat asa ceva. Barbra Streisand a lipsit 20 de ani de pe scena din cauza fricii sale de a uita versurile cantecelor.

Consecintele fobiei sociale pot fi destul de serioase. Cei afectati de aceasta tulburare de comportament isi fac mai greu prieteni, de exemplu. Performantele la scoala au de suferit din cauza anxietatii lor legate de diversele probe, de posibila interactiune cu altii sau de necesitatea de a vorbi cu cineva superior ca ierarhie. Unii raman dependenti de parinti pana la varste inaintate sau rateaza ocazii profesionale din cauza fricii lor de a fi intervievati.

Pana recent, aceasta fobie a fost trecuta cu vederea de catre psihologi din doua motive: oamenii cauta rar ajutor pentru asa ceva, din jena. In al doilea rand, cei care care nu au experimentat astfel de simptome considera ca este un semn de imaturitate.

Terapia cognitiv-comportamentala sau dramaterapia pot fi folosite cu succes in demontarea gandirii catastrofiste a celui afectat si a ideilor de genul „toata lumea ma gaseste respingator“ sau „oamenii care ma cunosc nu ma plac“.