Traumele la copii si prevenirea lor încă din copilăria timpurie
Trauma este o experiență interioară care înseamnă frică, vulnerabilitate, expunere la senzații dureroase. De aceea, pentru a nu trăi cu ea toată viața, este nevoie de intervenția specialiștilor. Cum se manifestă traumele la copii și ce să facem pentru a le preveni.
Ce este trauma?
Trauma este o experiență internă. În literatura de specialitate veți afla că trauma este definită, de fapt, ca un eveniment traumatic. Trebuie însă făcută o diferență între aceste două concepte. Evenimentul traumatic este ceea ce se întâmplă în exterior, nouă sau celor din jur, un accident de mașină, un deces al cuiva drag, însă trauma este ceea ce ni se întâmplă nouă înăuntru, din cauza evenimentului traumatic din exterior. Trauma este experiența internă subiectivă de înțepenire, de ruptură sufletească. O experiență de ruptură interioară generată de factori din situație, factori mult prea copleșitori pentru noi, ne explică Diana Vasile, președinte ISTT.
Prin ce diferă trauma la copii de trauma la adulți? „Ceea ce este traumatic pentru un adult, nu este obligatoriu traumatic pentru un copil”
Există doar câteva diferențe între traumele la copii și traumele la adulți. Dacă definim trauma ca experiență internă, ele nu diferă prea mult. Este vorba de aceeași copleșire internă, aceeași trăire de neputință care înțepenește funcționarea noastră. Trauma înseamnă frică intensă, de destrucție, și vulnerabilitate fără protecție, expunerea totală în fața senzațiilor dureroase. Din acest punct de vedere, ruptura interioară nu este diferită la copii față de adulți. Ceea ce diferă însă sunt cauzele și consecințele. De aceea, și modul de intervenție trebuie să fie foarte diferit.
Cauzele sunt diferite, nu este necesar ca evenimentul traumatic să fie perceput întotdeauna la fel de adult, care știe și înțelege ce se întâmplă mai bine decât un copil. Se pune foarte mult accent pe această înțelegere și pe această simbolizare, însă nu aceasta este elementul fundamental, ci senzația și trăirea internă pe care le resimte copilul. De aceea, de exemplu, absența mamei, chiar dacă copilul este într-un mediu de siguranță, poate fi traumatică, dacă se petrece pe o perioadă foarte lungă de timp.
Ceea ce este traumatic pentru un adult, nu este obligatoriu traumatic pentru un copil, iar pentru copii, faptul că el depinde foarte mult de adulți, poate deveni traumatic dacă adulții nu asigură securitatea și reglarea internă a copilului.
În termeni de consecințe, unele sunt similare și la copil și la adult, pentru că modul de influență a identității poate fi foarte diferit, de exemplu. La copil, această identitate este în formare. Noi ne dezvoltăm imaginea și înțelegerea despre noi în urma experiențelor traumatice, în aceeași măsură în care ni le dezvoltăm pe baza experiențelor plăcute.
Acest lucru nu se întâmplă întotdeauna în cazul adultului. El are capacitatea de a-și restructura și de a plasa evenimentul traumatic doar într-o parte a vieții lui, fără să genereze o complexitate întreagă a identității de sine. Mecanismele de auto-reglare sunt, de asemenea, foarte importante. Ele abia se dezvoltă și se formează la copil, ceea ce înseamnă că ei nu pot gestiona aceeași situație, așa cum o face un adult.” Diana Vasile, președinte ISTT.
Importanța intervenției specialistului în cazul traumei
Cel mai important este ca intervențiile terapeutice este să se producă potrivit persoanei, tipului de experiență traumatică, precum și momentului în care persoana respectivă se adresează specialistului și se poate începe terapia. Momentul începerii terapiei este foarte important, poate persoana respectivă a suferit un accident fizic, de exemplu. Se poate începe terapia când această persoană încă se recuperează fizic, dar nu este neapărat indicat acest lucru.
De cele mai multe ori, experiențele traumatice timpurii, lasă urme foarte adânci în funcționarea noastră. S-au descoperit foarte multe legături, de exemplu, între bolile autoimune sau cele cardio-vasculare și experiențele traumatice din copilăria mică.
De aceea, Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei realizează un workshop dedicat traumelor și cum pot fi ele prevenite încă din copilăria timpurie. Workshop-ul se adresează părinților, educatorilor sau specialiștilor care lucrează cu copiii și va avea loc pe 28 martie. Atelierul este susținut de Irina Țepuru, psihoterapeut practicant autonom, membru ISTT și președinte al Asociației de Psihoterapie prin Dans și Mișcare. Mai multe detalii despre eveniment precum și înscriere, puteți găsi AICI.
