Cateva sfaturi pentru… Sarbatori fericite
Carnea – nici prea-prea, nici foarte-foarte…
Despre carnea slaba, numai de bine! Dar poate sa para putin cam fada. Ca sa aiba gust si sa fie sanatoasa, poti s-o pregatesti la cuptor, fara adaos de ulei, dar cu o bogata garnitura de legume.
Iarna, un gratar in aer liber da mult farmec unei vacante cu prietenii. Ca sa nu mai vorbim de mireasma! Chiar daca unora le place friptura “in sange”, cu parere de rau, trebuie evitata. Chiar daca a fost supusa controlului sanitar-veterinar, carnea tot mai prezinta riscul transmiterii unor parazitoze dintre care cele mai cunoscute sunt trichineloza si toxoplasmoza. Imagineaza-ti ca inspectorul sanitar ia probe din diverse parti ale animalului sacrificat dar nu poate controla in mod efectiv milimetru cu milimetru de fibra musculara. Prin procesarea termica, chisturile parazitilor se distrug. In mod deosebit se interzice consumul de carne cruda sau insuficient preparata termic in timpul sarcinii!
Dar nu trebuie nici sa ardem carnea. Atunci cand gratarul se face cu lemne sau carbuni, trebuie sa eviti ca grasimea sa cada pe ele si sa ia foc, pentru ca rezulta niste substante periculoase, pe care specialistii le numesc hidrocarburi policiclice aromate, substate cancerigene. Aceste substante continute in fum, se ridica si se depun pe carne.
Alte variante de preparare la gratar a mancarii prespun folosirea gratarului cu aer cald sau cu abur (preparare prin inabusire), a gratarului vertical (cel folosit pentru prapararea de saorma sau kebab) sau a celui din fonta. Este foarte bine ca dupa fiecare folosire gratarul sa fie imediat curatat.
Carnea tocata este privita cu retinere de multa lume. Pe buna dreptate, daca este mai mult alba decat rosie, pentru ca atunci contine mai mult grasime, sau daca nu prea stim ce s-a pus in ea. Este de preferat sa fie tocata in fata noastra cand o cumparam si sa alegem o carne mai slaba, eventual nu 100 % de porc. Desigur ca in vartejul cumparaturilor de sarbatori, s-ar putea sa fim nevoiti s-o cumparam preambalata, ca sa economisim timp si nervi. Cel putin, o sa avem sansa s-o privim de aproape inainte de a o pune in cos.
Carnatii se pot frige pe gratar, iar daca nu se poate si trebuie neaparat sa-i prajim, cel putin sa-i facem in ulei de masline sau, si mai bine, de palmier. Uleiul de floarea-soarelui, la temperaturi mai ridicate de 180 de grade, isi schimba proprietatile, practic se arde, devenind toxic. Uleiul de masline rezista pana la 250 de grade, iar cel de palmier, la 230 de grade, prezentand, in schimb avantajul: 0 colesterol.
Uleiul de floarea-soarelui trebuie schimbat dupa fiecare prajire, mai ales daca am prajit carne in el si au ramas reziduuri, pentru ca acestea se tot ard si devin toxice. Uleiul de masline si palmier rezista bine la 2-3 prajiri, daca ramane limpede.
Usturoiul – gardianul digestiei
O masa de Craciun care nu miroase a usturoi n-are niciun farmec. Dar nu intamplator a devenit usturoiul vedeta meselor festive traditionale. Pe langa rolul deosebit pe care il are in buna functionare a sistemului cardiovascular, usturoiul poseda un puternic efect antibiotic si contribuie la procesul digestiei.
Principiul activ pe care il contine, alicina, este un bactericid eficient impotriva stafilococilor, streptococilor si Salmonellei enteredis. Dezinfectant al cailor respiratorii, usturoiul are un rol important in tratarea afectiunilor bronho-pulmonare.
Alicina are, printre altele, capacitatea de a subtia peretii vaselor de sange, de a mari volumul arterelor si al arteriolelor, usurand astfel circulatia sangelui.
Verdele este obligatoriu
Pentru digestie sunt necesare fibrele. Fibrele se gasesc mai ales in legume. Din fericire, toata iarna se poate gasi salata verde care, pe langa toate avantajele nutritive, infrumuseteaza masa festiva. De altfel, de la nutritionistii moderni si pana in urma, la medicina traditionala chineza, cu totii ne sfatuiesc sa avem un meniu cat mai divers colorat. Culorilor le corespund principii nutritive care, alaturate, asigura atat aportul echilibrat de nutrienti cat si o digestie buna.
Nu cumva sa uitam de patrunjel! Iata un bun prilej de a-l consuma. Putem pune din belsug in orice salata. Patrunjelul este un antioxidant si un detoxifiant, intareste imunitatea, are proprietati antitumorale si antialergice indeplinind un rol important in distrugerea radicalilor liberi. Este bogat in vitamina C, provitamina A si fier: 100 g de patrunjel proaspat contine 200-240 mg vitamina C, 60 mg provitamina A, 19 mg fier. Patrunjelul este de 4 ori mai bogat in vitamina C decat portocala, iar continutul de fier este mult mai mare decat cel din spanac.
Muraturile, cerute cu insistenta de organism
Daca muraturile sunt pregatite in mod traditional, in casa, nu exista niciun motiv sa ne abtinem de la ele. Marele lor avantaj este ca sunt preparate la rece, deci vitaminele din legume se afla la locul lor. Iodul din sare, nefiind supus fierberii, nu s-a distrus si poate sa-si indeplineasca rolul protector. Singurele motive de abtinere ar fi excesul de sare sau de otet. De asemenea, sunt contraindicate in ulcer, gastrita sau colita de fermentatie precum si in afectiunile renale. Dar in aceste cazuri, aveti, deja, lista de contraindicatii de la medic.
