In bucatarie: inox, fonta, aluminiu…

Pentru gatit, fiecare avem propriile obiceiuri si preferinte. Totusi, nu toate materialele sunt la fel in ceea ce priveste sanatatea, igiena si gustul mancarii. Opinii despre universul din bucatarie: cratite, tigai si alte vase.

Stim in prezent ca sanatatea noastra depinde, printre altele, de ceea ce punem pe farfurie, dar dam dovada de aceeasi exigenta cand vine vorba si de materialele pe care le folosim la gatit? Discutia dintre adeptii plasticului, sticlei, aluminiului, fontei, cuprului sau lutului este destul de aprinsa…

Avem consumatori – ecologisti cercetatori – preocupati de aportul de substante toxice provenite din aceste ustensile. Este adevarat, fiecare produs are avantajele sale. Dar si mari riscuri de care nu suntem constienti. Iata un mic inventar critic de consumatori educati.

Aluminiu versus inox

Aluminiul: de supravegheat

Usor, solid, el se deformeaza la coacere, alimentele se lipesc si pot lua un gust neplacut. Insa adevaratul minus al acestui metal este potentialul sau efect toxic asupra sistemului osos si, mai ales, a celui nervos. De asemenea, ingerat in cantitati mari, ar putea provoca dereglari imunitare, alergice si respiratorii, chiar diferite forme de cancer. Datele sunt controversate, dar neurotoxicitatea acestui metal este clar stabilita din experimente de laborator. Particulele sale migreaza in hrana, mai ales la contactul cu alimentele acide (rosie, caisa, lamaie etc.).

Sfatul nostru: limiteaza-i utilizarea. Evita coacerea alimentelor acoperite cu foaie de aluminiu; alege folia sulfurizata.

Sticla versus plastic

Sticla: sigura, dar fragila

Sticlele pentru foc sunt practice, netoxice, dar fragile si greu de curatat.

Sfatul nostru: alege sticla transparenta, fara pigmenti de culoare sau pictura.

Inox: solid, dar uneori alergen

Fiind un aliaj din fier, crom si nichel, inoxul este solid, practic, inofensiv daca este corect stabilizat. In caz contrar, metalele risca sa treaca in farfurie. Inoxul nu este recomandat persoanelor alergice la nichel.

Sfatul nostru: alege neaparat inoxul de calitate (pe ambalaj, mentionarea „Inox 10/18” sau „Inox chirurgical” inseamna ca este de calitate superioara, adica stabilizat si inoxidabil) si caserolele cu fundul de strat triplu. Vei beneficia astfel de o buna difuziune a caldurii, mancarurile aproape ca nu se vor lipi, iar coacerea va fi posibila fara grasime sau cu o cantitate minima.

Plastic: atentie la supraincalzire

Fiind usor si incasabil, conserva bine alimentele. Il folosim din ce in ce mai mult pentru incalzirea la cuptorul cu microunde. Totusi, putine tipuri de plastic suporta sa fi e incalzite. Aceasta practica nu este, deci, recomandata, in afara de recipientele produselor congelate sau cele special concepute pentru asa ceva. In caz de incalzire indelungata sau intensa, mo­lecule din plastic pot sa migreze spre aliment, mai ales daca este vorba de un produs gras (carne, branza). Or, anumite plastice contin compusi nocivi, cancerigeni sau asemanatori hormonilor, care pot sa perturbe functionarea sistemului nostru hormonal.

De asemenea, nu transfera un produs cald sau unul foarte gras intr-o cutie de plastic deoarece grasimea absoarbe mai usor substantele nocive. Asta e valabil si pentru foliile subtiri de plastic care se mai pun uneori peste alimente si care suporta greu contactul cu caldura.

Lemn versus lut

Lemn: de curatat bine

Linguri, spatule, tocator… La lemn, pericolul consta in microbi, intrucat microparticulele din mancare raman lipite de acesta. Ecologic si de lunga durata, tocatorul de bambus rezista mai bine socurilor si umi­ditatii. Tocatoarele din marmura sau din sticla sunt foarte igienice, dar mai fragile.

Sfatul nostru: elimina alimentele ramase cu sare grunjoasa si freaca in mod regulat ustensilele cu otet alb. Clateste-le bine si lasa-le sa se usuce. Eventual, in aer liber.

Lut: fiabil, daca este brut

Poate nu prea mai este la moda, dar oalele si tigaile de lut au avantajul de a nu degaja nicio substanta toxica, cel putin atunci cand nu sunt decorate sau lacuite.

Sfatul nostru: nu cumpara decat ustensile ce garanteaza utilizarea luciului sau a picturii fara plumb. Fii prudenta chiar daca le-ai cumparat din strainatate – trebuie sa ai certitudinea compozitiei lor.

Arama versus fonta

Arama: draguta, dar in doze mici

Fiind atat de placute la vedere, cat si excelenti conducatori de caldura, cratitele de arama cunosc un adevarat succes. Ele prezinta totusi inconveniente, intrucat mici cantitati de arama pot trece in mancare. Acest oligoelement este indispensabil sanatatii, insa, consumat in exces, el devine toxic, mai ales sub forma hidrocarbonatului de cupru – cand ustensilele nu sunt bine curatate.

Sfatul nostru: pastreaza arama pentru gatit ocazional, spre exemplu cand faci dulceata.

Fonta: aproape perfecta

Foarte solide si excelenti conductori de caldura, oalele de fonta – aliaj de fier si carbon – rezista bine la temperaturi inalte si permit coaceri savuroase.

Sfatul nostru: dupa fiecare utilizare, intinde pe fundul oalei o bucata de sifon imbibata in ulei. Alimentele nu se vor mai lipi.

Atentie la antiadezivi!

Placajele antiadezive (gen Teflon, Stainmaster, Scotchgard etc.) contin compusi fluorati numiti PFC (perfluorochemical), din ce in ce mai des pusi sub semnul intrebarii.

In iulie 2005, o comisie de experti de la Agentia Americana de Protectie a Mediului a apreciat, bazandu-se pe studiile facute pe animale, ca este vorba de un „posibil cancerigen”. La o temperatura foarte mare, unul dintre compusii placajelor antiadezive ar putea, in plus, sa emita gaze toxice. Daca folosesti in mod regulat tigai sau oale acoperite cu antiadeziv, alege-le pe cele de inalta calitate (evita promotiile din supermarket), nu le incalzi niciodata goale si la temperaturi foarte ridicate. Arunca-le de indata ce fundul acestora este alterat sau uzat.

Editare de Catalina Cristescu
Foto: Woman cooking broccoli