Yoga este o cale spre autocunoastere

Vedem promotii peste tot la ateliere de dezvoltare personala si de tehnica psihologica ce implica yoga. Dar ce este yoga? Ce este aceasta exotica tehnica sau spiritualitate? O tehinca a corpului, a respiratiei? A sexualitatii si a mintii? Iata cateva precizari de la shiromani Ovidiu Jumanca, professor de yoga.

Ce este de fapt yoga si ce legatura are ea cu psihologia?
Intai de toate, simt nevoia sa fac cateva precizari despre ce este si ce nu este yoga. Caci, desi fenomen raspandit azi, mai toata lumea a auzit si stie cate ceva despre acest subiect, persista inca confuzii ce isca la nivel colectiv reticente, uneori respingeri violente, fie dimpotriva, idolatrii si adeziuni oarbe.

Asadar, yoga este una din cele mai vechi modalitati de autocunoastere, implinire si actualizare a potentialitatilor umane. Yoga este in acelasi timp o stiinta, o filozofie, o arta si o cale, un drum spiritual. Nu este insa o religie. De aceea si poate fi abordata si practicata indiferent de apartenenta religioasa a unei persoane.

Este o stiinta fiindca cei care au practicat-o au dezvoltat un sistem de idei si un praxis ce se preteaza si respecta riguros ceea ce definim azi ca stiinta: prezinta un ansamblu sistematic de cunostiinte ce da dovada de coerenta interioara, poate fi experimentat de oricine si in orice context avand efecte similare, altfel spus respecta legile cauzalitatii, universalitatii si verificabilitatii. Cunoastere validata si dezvoltata generatie dupa generatie.

• Poate fi considerata o filozofie fiindca a dezvoltat o weltanschauung – o privire generala asupra omului si a lumii.
• O arta, intrucat, desi are rigurozitate si pasi precisi, acestia sunt urmati in acelasi timp intr-un mod viu, creator.
• O cale, un demers spiritual, nu in sens dogmatic, ci ca o ‚unealta’ ce folosita propice poate conduce spre religios si sacru.

Denumirea yoga provine din sanscrita si anume din radacina verbala yuj – “a lega laolalta”, “a inhama”, “a uni”. Aceeasi radacina lingvistica, care a dat in limba romana “jug”. Asadar, yoga “inhama’’ toate facultatile umane spre un tel comun. Este un elan spre unire, spre intregire. Prin yoga devii intreg, integru.

Dar yoga nu este neaparat creatia spiritului hindus. Cele mai vechi imagini infatisand oameni in posturi specific yoghine ( scorpionul si cobra regala) apar pe peretii grotei Addaura din sudul Italiei si au o vechime de 14.000 de ani. Statuetele Ganditorului de la Hamangia si a insotitoarei sale, apartinand culturii Cucuteni cu 7000 de ani in urma, pot fi considerate la randul lor pozitii speciale de meditatie. Dealtfel, exista practicanti care folosesc chiar aceste ‘asane’ – sunt de remarcat in acest sens studiile cercetatoarei Felicitas Goodman referitoare la posturile de transa din diverse culturi.

Yoga este asadar universala si nu strict indiana. E drept, in India ea a atins punctul maxim de dezvoltare, culmea ei cea mai inalta, de aceea merita pe drept sa fie desemnata printr-un termen sanscrit.
Precizam ca yoga etimologic inseamna a uni. Aceasta uniune-unire are loc pe mai multe paliere: fizic, psihic, spiritual. Integram si transcendem rand pe rand aceste paliere. Caci scopul ultim al yogai ramane totusi deconditionarea totala, eliberarea. Accentul soteriologic nu trebuie pierdut din vedere. Chiar daca prin yoga ne fortificam, ne inradacinam mai bine, devenim mai functionali si eficienti in aceasta lume, telul final este descoperirea Sinelui real – atman, a carui esenta este sat-cit-ananda : fiinta, constiinta, beatitudine. Sine, care odata cunoscut si trait conduce spre iluminare – samadhi, transformandu-l pe yoghin intr-un jivan-mukta, un „eliberat in viata”.

Yoga incepe cu respectarea unui set de principii de viata sanatoasa si valori morale: yama si niyama, prin care se renunta la viata dezordonata si se asuma norme de igiena fizica si psihica. Ele ne echilibreaza si ne pun in armonie cu noi insine si cu ceilalti, formand fundamentul pentru o practica sanatoasa si ne feresc de dezechilibre si excese.

In primele faze ne tonifiem si imbuatatim structura fizca si raportul pe care il intretinem cu propriul corp. De asta se ocupa in special primele etape ,’membre’ din hatha-yoga: yama si niyama – principiile sanogene amintite, lucrul cu corpul prin posturi – asane, tehnici de relaxare si exercitii de respiratie –pranayama.

A te intoarce spre propriul trup cu sentimentul de ‘acasa’ si de ce nu, cu speranta de a regasi la un moment dat trupul ca ‘templu’, este unul din scopurile vizate. Nu a idolatriza si venera trupul, ci a celebra divinul inclusiv in carnea si sangele nostru. Exercitiile la nivel fizic – asanele in special dar si pranayama, modalitati speciale de a acumula energie vitala-prana, fortifica, vindeca, vitalizeaza, regenereaza si coroborate cu un stil de viata sanatos ridica imediat calitatea vietii.