Yoga este o cale spre autocunoastere
Pe soclul cladit la nivel fizic se incepe travaliul la nivel psiho-mental. Yoga a elaborat si dezvoltat si la acest palier o intreaga gama de modalitati de optimizare. Este punctul in care se intalneste cu psihologia. Ca atare, cele doua discipline s-au influentat reciproc, spre castigul amandurora. Nu putini dintre corifeii psihologiei occidentale au avut un interes aparte pentru yoga clasica, inspirandu-se din ea, tot asa cum yoga actuala a luat din descoperirile si metodele psihologiei occidentale. Si nu intamplator multi dintre instructorii de yoga au si o formare in psihologie, la fel cum exista si multi psihologi care practica yoga.
Spuneam ca pe fundalul unei bune regasiri la nivel fizic incepe lucrul pe dimensiunea psiho-metala. De fapt, fizicul si mental-emotionalul, soma si psyche, sunt interconectate. Asta afirma yoga dintotdeauna si o recunosc psihologia si medicina de azi.
La acest nivel exercitiile de constientizare a respiratiei elaborate si practicate de yoghini sunt inegalabile. Prin observarea propriei respiratii se realizeaza puntea intre fiziologic si psihism. Travaliul fin asupra respiratiei modifica fluxul mental si pe cel emotional deschizand totodata spre alte stari de constiinta.
Din nou yoga se intersecteaza cu psihologia. Prin observarea atenta a respiratiei care este atat un act reflex, involtuntar, dar in acelasi timp putand fi modificata voluntar, conativ – se poate realiza trecerea continutului subconstient spre constiinta lucida. Astfel, yoghinul ajunge sa-si ‘priveasca’ inconstientul: individual, colectiv, transpersonal, experimentand si confirmand ceea ce au descris Freud, Jung si mai recent transpersonalisti ca Stanislav Grof ori Ken Wilber.
De ce te-a captivat pe tine, un spirit occidental si pozitivist?
Fara sa vreau sa par special in vreun fel marturisesc ca inca de la primele incoltiri ale constiintei in frageda mea fiinta am avut un vag sentiment, dar totodata nelinistitor, sentimentul unui cu-totul-altceva, asa cum minunat spune Sf. Augustin: “Exista in noi ceva mai adanc decat noi insine”. Acest ceva mai adanc nu mi-a dat pace, m-a rascolit ca un cant irezistibil de sirena, m-a pus pe ‘drumuri’, ulterior pe cale. Și cred ca orice om are un dor tainic si tanjeste spre acest ceva inefabil, spre acest mister al fiintei lui – trebuie doar sa se opresca un moment si sa asculte. Civilizatia contemporana acopera si asurzeste, din nefericire, prin zgomotul si continua fuga aceasta chemare launtrica.
Personal am simtit ca yoga mi se potriveste si ma ajuta cel mai mult in aceasta cautare, in aceasta neliniste instelata ascunsa in dosul hainelor si costumelor omului civilizat. Mi s-a parut unealta cea mai potrivita spre a gasi raspunsuri la intrebari fundamentale: “Cine sunt cu adevarat?”, „Ce caut in aceasta lume si ce am de facut cu viata mea?” . In plus, m-a atins prin faptul ca se adreseaza omului ca intreg, ca lucreaza pe toate palierele fiintei umane.
Cum poti descrie evolutia interioara dupa mai multi ani de practica?
Din pacate, practica mea nu a fost constanta, am avut perioade in care, dintr-un motiv sau altul, am intrerupt. Totusi am pastrat indiferent de ce mi-a adus in fata viata, atitudinea pe care ti-o inspira yoga. Acesta, dealtfel e un alt aspect important in yoga: atitudinea in fata vietii.
Transformari?! Mai intai ca m-a ajutat sa devin mai tolerant. Sa accept diferentele. Sa nu ma mai consider ‘buricul pamantului’ sau ‘detinatorul adevarului’, ori dimpotriva sa ma judec aspru, sa ma autodevalorizez. Cu totii avem intr-un fel sau altul astfel de tendinte. Adevarul e ca suntem bolnavi de ego-ism. Fie ca ne simtim superiori si devenim egocentrici sau egolatri, fie ca se intampla sa cadem in extrema cealalta si dezvoltam un complex de inferioritate: “nu sunt bun”,”nu valorez nimic” etc. tot egotism e, tot in jurul egoului ma invart si sunt captivat: “Eu nu sunt bun si nu valorez”, “ Eu sufar” etc.
Am invatat asadar sa-l vad mai bine pe celalalt, aproapele – si sa nu-i stingheresc dreptul la existenta. Important: sa-l vad tot mai mult asa cum este el dincolo de setul de lentile personale prin care obisnuim sa deformam perceptia realitatii. Spune un mare yoghin: “Voi nu traiti in Lume, voi traiti in lumea voastra”, yoga este o arma de temut ce demascheaza si naruie proiectiile, transferurile si contratransferurile, ca sa folosesc jargonul psihologilor.
Prin yoga am descoperit mai adanc cine sunt si care este locul meu in lume. Cand cunosti mai bine cine esti si iti stii locul, reusesti sa-l vezi si pe celalalt mai limpede si iti diminuezi tendinta de a-l invada, nega ori de a-l ‘devora’. Cu alte cuvinte, mi-am imbunatatit vizibil relatiile cu semenii.
Dar mai intai s-a imbunatatit relatia cu mie imsumi. Ma judec mai putin, ma accept din ce in ce mai mult asa cum sunt. Mai mult, am inceput sa integrez mai eficace infrapersonalitatile refulate, ce-mi dadeau mare bataie de cap. Personalitatea mea e acum mai putin fracturata, a devenit mai inchegata. Traiesc tot mai frecvent o stare de curgere, de flux, care ma face sa ma simt bine.
In plus, multumesc lui Dumnezeu, sunt sanatos. Autodisciplina si stilul de viata fara de care yoga nu este posibila au jucat un rol important. Si cu toate tentatiile si tedintele entropice am reusit sa pastrez un echilibru. Azi ma simt bine in corpul meu, inainte eram complexat la acest capitol. Iar senzatia de bine in propriul trup ma conforteaza si ma face sa ma bucur mai mult de viata.
Consider totodata ca prin yoga mi-am sporit si capacitatile intelectuale si mi-am fortificat vointa, mi-am cizelat personalitatea. Daca privesc in urma si ma gandesc cate am realizat, nu stiu daca le-as fi facut fara acest suport. Yoga este un minunat instrument in a te construi, in a-ti aduce in act potentele ascunse; te implineste.
Yoga m-a deschis mai mult spre a vedea lumea si universul cu alti ochi. Eram de cand ma stiu un indragostit de natura, dar prin yoga am inceput sa intrezaresc din tesatura misterioasa ce leaga intreaga creatie; sa simt ritmurile cosmice pulsand in propriul sange, sa ma simt parte a unui tainic intreg.
