Putem să trăim fără regrete?
Regretele provin din credințele noastre: viața ar fi fost mult mai frumoasă dacă am fi făcut altfel, dacă am fi fost mai curajoși, mai deştepți, dacă… dacă… Nimeni nu scapă de regrete.
În adolescență, suntem eroii unei povești care urmează să se scrie. Vom fi mai deştepţi decât părinții noștri, nu ne vom supune orbește regulilor stupide ale societății de consum. Toate visele pot deveni realitate. Dar anii trec, iar variantele se reduc. Se adună ocaziile pierdute, întâlnirile ratate. Apar primele mari regrete: „Ar fi trebuit să… ”, „Aş fi putut să…”. Ele vin din sentimentul că am fi putut face altfel, ceea ce, în general, este fals, având în vedere că deciziile pe care le luăm sunt mult mai limitate decât ne imaginăm. Cele mai recente descoperiri în neuroştiinţe demonstrează că o bună parte a vieţii nostre psihice se derulează în mod inconştient, automat. Fie că alegem cu cine votăm, ce cumpărăm sau unde mergem în vacanţă, suntem influenţaţi, în general, de motive care ne scapă. În plus, mai există această obsesie irezistibilă să înfrumusețăm trecutul, să uităm foarte repede starea de spirit pe care o aveam atunci când am luat o anumită decizie.
Un articol de Isabelle Taube
Traducere de Ana-Maria Cetăţean
Citeşte articolul integral în cadrul ediţiei de februarie 2021 a Revistei PSYCHOLOGIES.
