Puterea vulnerabilității

În această perioadă trăim cu toții experiențe încărcate cu tot soiul de gânduri și emoții aduse la suprafață sau intensificate de pandemie. Însă, dincolo de dificultățile cu care ne confruntăm astăzi, perioada aceasta pare a veni, mai mult ca niciodată, cu o invitație conștientă de a fi mai conectați cu noi înșine, cu îngrijorările, nesiguranțele, vulnerabilitățile și resursele noastre interioare și mai ales cu îndemnul de a avea mai multă de grijă de noi. Cu adevărat.

Este o perioadă care a venit cu multe provocări la nivel de relație cu ceilalți, cu mediul familial sau socio-profesional, dar mai ales la nivel de contact cu noi înșine. Pare că pandemia a adus cu sine în mod paradoxal, dincolo de dificultăți, incertitudini, pierderi multiple (- legate de diverse forme de libertate, sănătate, oameni apropiați etc.) și situații dramatice în mod real, un îndemn aproape milităresc de a sta cu noi și cu toate cele din interiorul nostru. Ne-a așezat în brațe o oglindă nu întotdeauna ușor de (sus)ținut sau de privit, în care ne sunt arătate, printre altele, temerile noastre cele mai profunde, limitele șidurerile noastre.

Pandemia este mult despre suferință, însă pare a fi mult și despre vindecare, dacă ne dăm voie să ne conectăm și la această posibilă semnificație, în sensul de a sta cu noi altfel decât am făcut-o până acum, conștientizând efectele pe care le-au avut asupra noastră pierderile, limitările și diversele forme de îngrădire și dându-ne voie să venim mai aproape de lucrurile care ne ajută să fim mai bine; lucruri simple, dar elementare pentru o bună funcționare, pe care le-am bagatelizat poate în trecut.

Încercând să căutăm soluții creative și realiste la provocările curente, înconjurându-ne de lucrurile și de oamenii a căror prezență ne face bine, îngrijindu-ne (pe noi, casa, mediul în care trăim, studiem sau lucrăm), spunând nu lucrurilor care nu ne fac bine și venind către cele despre care simțim că sunt cele ce contează cu adevărat pentru noi, adică trăind mai mult în prezent. Toate acestea ne ajută să putem păși tot mai sigur spre ceea ce ne dorim pentru noi, spre lucrurile care ne conferă sens, depășindu-ne limitele și descoperind bogății variate în interiorul nostru. Însă nu este întotdeauna ușor. Dimpotrivă, poate părea mai dificil ca niciodată să ne conectăm la toate aceste lucruri sănătoase, în mod autentic. Pentru unii oameni poate fi mai la îndemână să își mascheze durerea construind o fațadă, imaginându-și că în felul acesta îi protejează pe ceilalți sau amăgindu-sepoate că sunt bine, chiar dacă în abisurile minții și alesufletului știu sau simt că nu este așa. Câtă împovărare!

Tocmai de aceea este atât de important să putem cere sprijin, lucru care nu este despre a fi slab, ci despre a accepta că suntem oameni cu trăiri multiple și complexe și că este în regulă ca în momente în care simțim că nu ne mai putem descurca sau că sunt realmente copleșitoare experiențele pe care viața ni le aduce în cale, să știm că putem alege să fie cineva lângă noi să ne oferesusținere, astfel încât să fim mai bine. Este o alegere dintr-o zonă sănătoasă din interior, de responsabilitate și grijă față de noi.

Iar în aceste vremuri, avem nevoie mai mult ca oricând să știm că este sănătos și normal să cerem ajutor și să îl primim. Avem nevoie să învățăm să ne dăm voie să beneficiem de suport, să apelăm la specialiști, mai ales în momente de dificultate, dar nu numai, și să știm că îl putem primi, să ne dăm voie să ne lăsam însoțiți, contribuind astfel mai mult la siguranța noastră emoțională, acceptându-ne și onorându-ne emoțiile, exersând blândețea și compasiunea față de noi înșine, acordându-ne șansa de a fi mai bine.

Sunt diverse forme de suport, însă mă refer cu precădere la psihoterapie, procescare implică un travaliu nu întotdeauna simplu, ci care reprezintă mai curând o adevărată călătorie, de durată, cu provocări multiple, dar și cu minunății. Un soi de minerit, doar că în interior.

Iar îndemnul acesta de a apela la sprijin de specialitate se adresează tuturor celor în suferință, celor care își doresc să se descopere pe sine și mai ales celor care au grijă de cei ce au suferit pierderi, traume sau se confruntă cu dureri diverse (indiferent de vârstă, funcțiile, numărul de școli absolvite ș.a. ale acestor profesioniști). Nu doar că este sănătos să mergem la psihoterapeut, însă pentru cei a căror profesie este aceea de a-i asista pe cei în suferință, acest lucru devine o responsabilitate profesională și o datorie pe termen lung atât față de ei înșiși, cât și față de cei pe care îi asistă. Desigur, alături de supervizare, grupurile de intervizare, suport sau dezvoltare personală, care nu sunt interșanjabile sau opționale, ci vin împreună ca plantele într-o grădină atent îngrijită, un stil de viață… sănătos.

A lucra cu tine reprezintă, printre altele, o reamintire continuă la un nivel profund interior, că – oricât de clișeic ar suna – după nori grei sau furtuni ce pot fi experimentate uneori ca fiind cotropitoare, apare soarele, care aduce căldură, lumină, liniște și speranță, alături de conștientizări multiple, resemnificări și regăsirea puterii interioare.

Doar îngrijindu-ne pe noi în maniera cea mai potrivită îi vom putea ajuta cu adevărat și pe ceilalți și, mai departe, lumea în care trăim, făcând-o mai bună și mai primitoare.