Rasismul înţeles emoţional
„Doamna, ce albă sunteţi! Și eu aș vrea să am pielea așa albă.” E ceva ce auzim des. Le-am explicat că sunt fete care merg la solar doar ca să aibă pielea lor. „E fiindcă sunt ţigan/ ţigancă” spun ei, „dumneavoastră sunteţi româncă.” Nu se compară doar cu noi, dar și între ei.
Își apropie braţele și spun „ești mai negru ca mine, eu nu am pielea atât de închisă”. Noi nu gândim așa, dar noi nu ne confruntăm cu rasismul și prejudecăţile pe care le înfruntă ei. Dincolo de orice explicaţie a noastră există asta. Copiii m-au învăţat că pielea albă e un privilegiu.
Nu o să uit niciodată prima zi în care am ajuns la Școala 136, în 2018, pe vremea când se făceau teme acolo. Valeriu mi-a dat să lucrez cu C., o puștoaică de clasa a 4-a. Părul ei bogat era împletit în două cozi care îi veneau de o parte și de alta a umerilor. Temele cu ea au fost primul meu contact cu Ferentariul.
Citeşte articolul integral în cadrul ediţiei de septembrie 2021 a Revistei PSYCHOLOGIES.
