Reechilibrarea chimiei interioare

Insomnii, crampe, moralul scazut, kilograme care se aduna? Poate ca e prea multa aciditate in corp… Sa profitam de zilele calde si agreabile pentru a descoperi echilibrul acidobazic.

Oboseala care se simte din momentul in care, din pat, pui picioarele jos, pe podea, o privire trista in oglinda dimineata, parul tern, mina proasta… Iata simptomele aciditatii cronice. Pentru multi terapeuti si biochimisti, aceasta scadere are legatura cu „acidoza metabolica latenta“. Nimic grav, in afara de aceasta denumite pompoasa. E mai degraba o constientizare a unei disfunctii care ne poate atinge pe toti la un moment dat.

Organismul nostru e facut sa aiba echilibrul acidobazic perfect. Este pH-ul (potentia hidrogen) cel care da echilibrul. Intr-un corp aflat in stare buna de functionare, pH-ul sangvin trebuie sa fie intre 7,35 si 7,45 iar cel din urina intre 7 si 7,5. Corpul nostru produce aciditatea in mod natural.

De la insesizabila activitate celulara la digestie, toate procesele sunt sursa de aciditate: alimentatia prea dulce, prea multe grasimi, prea multe proteine sau hrana prea saraca in micronutirenti, precum si stresul, prin hormonul cortizol, mare consumator de minerale. Alti producatori de acide sunt mediul prea poluat sau anumite medicamente alopate.

Dar Dumnezeu a facut lucrurile cum trebuie. Chimia noastra interna se echilibreaza prin eliminarea acizilor in urina sau, daca lucrul rinichilor e lent, prin mobilizarea anumitor minerale alcaline, precum calciu si magneziu, capabile sa redreseze nivelul. Pentru anumiti cercetatori, acumularea de acizi in tesuturi sta la originea multor rele: insomnii, crampe, moralul scazut, rinite repetate, kilograme in plus – lista poate fi lunga.

Pentru altii, adunarea de rezerve minerale, desi e benefica, poate creste riscul de artroza si osteoporoza. In ciuda unor divergente de puncte de vedere, toti spun azi ca acest echilibru subtil intre aciditate si baza este unul din factorii-cheie ai sanatatii noastre. Vestea buna e ca putem contribui la acest echilibru.

REVIZIE IN FARFURIE

Ceea ce mancam e prima premisa pentru un echilibru chimic bun. In 1980, doctorita Catherine Kousmine punea bazele unei alimentatii capabile sa redea organismului capacitati de autovindecare. Zece ani mai tarziu, medicul Christopher Vasey face din echilibrul acidobazic mantra teoriilor sale.

Azi, conceptul revine in forta in versiunea 100% alcalina, foarte in voga la anglo-saxoni, pusa intr-o carte de retete si sfaturi de un tanar bucatar britanic, adept al alimentelor bio: Natasha Corrett. Pricipiul? Simplu: suprimarea tuturor alimentelor care produc acid in exces prin degradarea lor in organism. Asadar, adio carnuri, peste, branzeturi, ciocolata, cafea si, mai ales, semipreparate. Singurele bine primite in farfurie sunt fructele si legumele, precum si quinoa.

Dar „ceea ce este acid, nu e obligatoru rau pentru organism“, spune Marie Gabrielle Perrin, biochimista. Mare parte din alimentele care produc acizi, sunt nutrienti de baza pentru corp. Nu e bine, deci, sa suprimam tot ceea ce acidifiaza terenul. E o chestiune de echilibru: mai bine sa avem 65% alimente alcaline pentru 35% alimente acide. Iata ce poate tine aciditatea urinara intre 6,5 si 7,5.

Mai trebuie sa distingem intre alimentele bune si cele rele. Un aliment care e acid in gura, nu e acidifiant. De exemplu, lamaia. Este alcalina. Exista un indice PRAL (potential renal acid load), pus la punct de doctorul american Thomas Remer, ce calculeaza aproximativ cantitatea de acid adusa de un organism in corp. Un numer mai mare decat zero e considerat aliment acidifiant – cereale si proteine animale. Sub zero, e alcalinizant, valoarea zero inseamna neutralitate.

Dar e posibil sa facem si mai simple lucrurile. Cu cat o reteta „este mai complicata, cu atat e mai greu de digerat“, spune Marie Gabrielle Perrin. Pentru a nu solicita aparatul nostru digestiv, mai bine sa uitam de combinatia antreu-fel principal-desert sau de salatele prea complexe (maximum trei ingrediente sunt de ajuns). Proteinele, mai ales cele din carne rosie, sunt mai acide decat cele din peste, trebuie ingerate in cantitate mica.

Pentru lactate e si mai complicat: „Tubul nostru digestiv nu e facut sa digere caseina din laptele de vaca“, spune nutritionistul Marion Kaplan. Este un compus ce se poate aglutina in toxine care pot da reactii alergice. Sa te abtii de la lactate (mai ales de la branzeturi de capra) timp de 21 de zile, ceea ce corespunde unui ciclu de regenerare celulara, poate fi regimul cel bun pentru combaterea unei oboseli cronice.

La fel si cu zaharurile cu absorbtie rapida: sunt de scos cu totul din farfurie pentru ca favorizeaza fabricarea de radicali liberi acidifianti. Alinierea la curgerea anotimpurilor nu e buna doar pentru planeta, ci si pentru corp. Natura ne ofera alimentele de care avem nevoie exact in acele momente.

Adica primavara avem legume, care ne dau mineralele pierdute pe timp de iarna, iar vara – fructele, care ne hidrateaza si ne mineralizeaza atunci cand pierdem apa si minerale prin transpiratie. De ce sa ne bombardam cu pastile si vitamine, cand avem tot ce ne trebuie, cand ne trebuie? Aceste alimente sunt ceea ce avem nevoie pentru a combate senzatia de rau. Totul e in farfurie!

RESPIRATIA SANATOASA

Alt levier al pH-ului este respiratia, spune Agnès Mignonac, nutritionista. Regulata si automata, ea joaca un rol fundamental in echilibrul acidobazic, prin eliminarea acizilor produsi, pe de o parte, din metabolismul nostru energetic si adusi, pe de alta parte, de alimentatie. Lucrurile se strica atunci cand, din cauza stresului si anxietatii, respiratia se modifica. Mai rapida si mai putin profunda, ea creste aciditatea din sange.

Calitatea aerului expirat si inspirat este perturbata, celulele sunt mai putin oxigenate, in vreme ce deseurile se acumuleaza in tesuturi. Demonstratia este facuta: trebuie sa respiram bine si constient. Reglarea sistemului cardiovascular, scaderea tensiunii arteriale, cresterea imunitatii, echilibrul hormonal. Binefacerile unei respiratii bune sunt multiple, cu conditia sa stii de unde incepi. Sa iti supraveghezi suflul, miscarile respiratiei proprii, sa fii constient de ele.