Să înţelegem stresul, pentru a-l putea preveni!

În zilele noastre, auzim tot mai des vorbindu-se despre stres ca descriind o stare negativă, asociată cu epuizarea profesională, suprasolicitare, agitație, oboseală, nervozitate etc. Uneori auzim chiar și despre persoane din jurul nostru care suferă de boli fizice, cauzate de stres. Oriunde am auzi de el, recomandările pentru a scăpa de stres țin de mai puțină muncă, mai multă odihnă, mai multe activități recreative, care ne aduc stare de bine.

Dar ce este, de fapt, stresul?

În general, acesta este un răspuns cognitiv, emoțional și fizic, implicând secreția de chimicale specifice, activarea unui anumit set de gânduri, emoții și acțiuni, care să ne ajute să gestionăm o schimbare (apariția unor situații percepute de noi ca fiind importante, urgente, presante). Dacă privim stresul din această perspectivă, putem observa că nu este neapărat rău. De fapt, scopul lui este de a ne ajuta să ne adaptăm și să gestionăm aceste situații noi apărute în viața noastră, fie că este vorba de un examen, de un interviu de job, de începerea unei noi relații, mutarea într-o casă nouă sau de apariția unui bebeluș în viața noastră. Deși toate acestea sunt situații de viață pozitive, ele necesită o adaptare din partea noastră. Evident, adaptarea este mai ușoară în astfel de situații, decât în cele care presupun emoții negative, cum ar fi pierderea unui loc de muncă, a unui partener sau o perioadă de viață încărcată cu dificultăți financiare, emoționale etc.

Există mai multe tipuri de stres!

Pentru început, observam că pot exista două tipuri de stres: pozitiv și negativ; mai putem observa că stresul mai variază în intensitate și în durată. Toate acestea sunt în legătură cu modul în care percepem evenimentul respectiv, modul în care ne folosim resursele psihice și fizice în adaptarea la acea situație și reacția ulterioară a psihicului nostru.

Ce înseamnă stres pozitiv şi stres negativ?

O extremă în acest context este aceea a unei totale lipse de stres, descrisă de majoritatea oamenilor că plictiseală. Pe de altă parte, la extrema opusă plictiselii, se află suprasolicitarea, deci o încărcătură prea mare de stres negativ sau o expunerea prelungită la un stres mediu, denumit distres. Distresul se poate manifesta pe perioade mai scurte sau mai lungi și este perceput ca neplăcut, iar în timp cauzează stări de îngrijorare, agitație, nervozitate, anxietate, tulburări psiho-emoționale, alimentare și/sau de somn, tulburări digestive, cardiace și ale circulației sanguine. Evident, în acest context putem observa o scădere a performanței. O consecință a suprasolicitării, corelată cu alți factori, este sindromul de epuizare profesională.

În general, căutăm o variantă de mijloc. Tendința psihicului este de a evolua, de a se dezvolta, de a învăța lucruri noi, astfel că, pe termen lung, respinge plictiseala. Pentru aceasta avem nevoie de situații noi, care ne solicită folosirea și dezvoltarea resurselor personale, dar și învățarea unor abilități noi. Termenul care descrie acest tip de stres este eustres și este caracterizat de o creștere, pe termen scurt, a motivației și a energiei, percepută cu entuziasm și ca îmbunătățind performanța.

Cum putem observa că suferim de distres?

Corpul nostru ne transmite întotdeauna dacă este suprasolictat, iar dintre indicatori putem aminti o scădere a energiei, dureri de cap, insomnii, probleme digestive (dureri de stomac, tulburări de tranzit intestinal), dureri și încordări musculare, tulburări cardiace, scăderea imunității (răceli și infecții frecvente), scăderea sau pierderea dorinței sexuale. Dintre simptomele emoționale și cognitive, putem observa o creștere a agitației, a nervozității, frustrării, dificultăți de concentrare și de organizare, îngrijorare, dificultăți de relaxare, senzația de a pierde controlul și de a fi depășit de situație, suprasolicitat, scăderea stimei de sine, singurătate, lipsă a valorii, stări depresive și de anxietate, auto-marginalizare.

Stresul diferă şi în funcţie de perioada de timp

Stresul acut se referă la un răspuns imediat al corpului nostru, la un eveniment nou, perceput ca provocare urgentă ce necesită activarea răspunsului de genul “luptă sau fugi”. Din nou, nu întotdeauna aceste situaţii sunt negative. Ca și proces, se activează instinctul de supraviețuire și adaptare la mediu, prin dezvoltarea unui răspuns ce ne va putea fi de folos în situații stresante viitoare. Se pot astfel dezvolta noi mecanisme de apărare, sau putem deveni mai siguri pe cele vechi, iar în situații similare vom fi mai calmi, gestionând mai ușor, mai rapid și mai performant problemele apărute. Totuși, stresul acut poate apărea și în situații grave, în accidente, crime sau alte situații ce pot pune viața cuiva în pericol, în acest caz persoana putând suferi tulburări emoționale sau fizice, cum sunt tulburarea de stres post-traumatic sau tulburarea de stres acut, cu implicaţiile lor cognitive şi fizice.

Episoadele de stres acut se referă la repetiția evenimentelor ce ne produc un răspuns de tipul “lupta sau fugi”, iar repercursiunile sunt asupra modului în care persoana ajunge să perceapă lumea și pe sine însăși. Evident, în contextul în care trăim cu o așteptare negativă tot timpul, începem să percepem lumea ca fiind un loc nesigur, suntem tot timpul încordați pentru a ne putea apăra dacă ar apărea un pericol, suntem iritabili şi nervoşi aparent din orice. Treptat, apar și diverse tulburări fizice, persoana devine din ce în ce mai pesimistă, îngrijorată de propria-I viață, putând ajunge la auto-marginalizare.

Stresul cronic se referă la situațiile de stres prelungit pe perioade mari de timp, situații ce nu pot fi rezolvate, depășite, soluționate, din care persoana nu poate ieși. Putem încadra aici situații din toate domeniile vieții, de la cele private (o relație de cuplu sau căsătorie nefericită, o familie disfuncțională), până la cele profesionale sau sociale (muncă dificlă, program prelungit, sărăcie etrc.). Efectele stresului cronic pot fi devastatoare, ajungând până la a pune viața persoanei în pericol, în urma tulburărilor și bolilor dezvoltate. Dintre tulburările fizice, amintim acum bolile cardiace și de circulație sanguină, boli ale sistemului digestiv, cancer etc., iar tulburările psiho-emoționale pot ajunge la depresie, anxietate, uneori de nivel psihotic și până la tentative de suicid.

Putem observa din descrierile de mai sus, faptul că putem împărți stresul și după modul în care ne afectează: stresul fizic se referă la răspunsul corpului la evenimente dificil de gestionat, iar aici efectele se întind de la somatizări de scurtă durată (o indigestie, dureri acute în diverse părți ale corpului, dureri de cap, senzaţii de sufocare, tremor etc.), până la boli cronice (boli cardiace, ale sistemului digestiv etc.).

Să nu uităm că suntem ființe sociale, ne-am născut și am crescut în relație cu ceilalți, iar fericirea noastră și starea de bine și de echilibru vor depinde întotdeauna de calitatea relațiilor cu cei din jur.