Actor in propriul sau rol: histrionicul
Cum recunoastem o personalitate histrionica
Cat de fals e jocul histrionicului?
Cat e bine si cat e rau in comportamentul histrionic?
Cum sa ne purtam cu personalitatile histrionice
In prima zi pare carismatic. Te vrajeste. A doua zi simti ca vrea sa te domine. Nu-ti convine. A treia zi deja te cam oboseste. Cine sa fie? Un individ cu personalitate histrionica.
Histrionul era un actor de comedie la grecii si romanii antici. Ulterior, termenul si-a extins sensul, desemnand un mascarici – actor sau nu –, lipsit de haz. Histrionicul este unul care se comporta teatral de dimineata pana seara si probabil ca si in somn. Prin tinuta, vorba si comportament, prin opiniile pe care le exprima si atitudinile pe care le afiseaza, cauta sa atraga si sa monopolizeze atentia tuturor.
Cand o atitudine nu mai da rezultate, se poate intoarce la 180 de grade, asa incat, pana reusim sa-l cunoastem, ne poate bulversa serios.
Cum recunoastem o personalitate histrionica
Cauta sa atraga atentia celorlalti. Nu agreeaza situatiile in care nu este in centrul atentiei. Mijloacele la care apeleaza sunt cat se poate de variate – toate cele pe care le are la indemana.
Tinuta va fi intotdeauna remarcabila prin ceva. Poate va fi extrem de sexy, de provocatoare, atunci cand persoana mizeaza pe forta ei de atractie. Dar poate fi compusa cu fantezie debordanta, atunci cand vrea sa uimeasca prin originalitate si nonconformism. Poate sa fie, pur si simplu hippie, ignorand rigorile vremii sau ale imprejurarilor.
Vorbeste tare, rade zgomotos – teatral, desigur – si face gesturi ample. Daca asa nu merge, sau daca imaginea pe care vrea sa si-o creeze nu este una bazata pe forta morala, poate afisa o atitudine vulnerabila, hipersensibila, induiosata, ranita.
Discursul sau este mai curand unul emotional, lipsit de precizie si de consistenta. In orice caz, nu acorda prea mare atentie contextului; isi vede de rolul sau usor incoerent, neproductiv, poate chiar fara legatura cu ceea ce se discuta si cu neraspunzand rigorilor impuse.
Dramatizeaza exprimarea emotiilor proprii, fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative. Vrea sa creeze impresia unei sensibilitati iesite din comun, a unui temperament pasional, a unei personalitati puternice.
Cauta aprecierea si afectiunea celor din jur. La schimb, ofera admiratie neconditionata, afectiune, devotament. Daca nu i se raspunde pe masura, atitudinea sa va deveni exact opusa celei de pana acum: va detesta cu pasiune pe cel care i-a tradat sentimentele.
Personalitatile histrionice sunt cel mai des femei. Jocul seductiei si al inaccesibilitatii este binecunoscut barbatilor care nu inteleg unde au gresit, cum de s-au inselat asupra mesajului transmis.
Histrionic este seful care vrea sa faca din companie o mere familie, care pune mai presus de orice fericirea angajatilor dar ignora tocmai problemele lor esentiale. Organizeaza petreceri fastuase, ofera cadouri cu incarcatura simbolica, in vreme ce ei si-ar dori o marire de salariu sau degrevarea programului de munca. Daca ii reprosezi asta, vei fi ca un spin pentru el, se va considera tradat si va prefera ca, intr-un fel sau altul, sa nu te mai vada.
Histrionica este colega care ia cuvantul in sedinta ca sa exprime emotii, incantari, trairi intense, fara sa aduca nicio informatie utila. Iar daca i se va reteza brutal avantul, va parasi sedinta plangand si, in caz extrem, isi va da demisia, fara sa aiba perspectiva unui alt job.
Cat de fals e jocul histrionicului?
La urma urmei, nici nu este vorba despre un joc propriu-zis. Histrionicul intra in rol atat de bine incat nu mai are o alta identitate. El simte nevoia imperioasa de a se face remarcat, de fascina, de a subjuga. Altfel nu se simte in stare sa supravietuiasca. Nu este vorba neaparat de narcisim. El simte ca altfel nu se poate descurca in viata. Seductia este mijlocul sau principal de supravietuire, asa cum pentru altii sunt prudenta, persuasiunea sau poate violenta sau inselaciunea.
De aceea intalnim cele mai multe personalitati histrionice in mass media sau chiar in actorie, in avocatura, profesii a caror reusita se bazeaza intr-o masura pe seductie, pe inducerea emotiilor, pe manipulare psihica.
Dovada sinceritatii vine uneori in modul cel mai neplacut: prin tulburari somatice si disociative de genul durerilor puternice, al contracturilor, al amneziilor si paraliziilor temporare sau chiar lesinului.
