Afecțiuni din sfera genitală a femeilor care trebuie luate în serios

Shutterstock

Sistemul reproducător feminin este un aranjament complex de structuri care se pot separa în organe genitale externe și interne.

Organele genitale externe feminine sunt fascinante datorită faptului că sunt formate atât din tractul urinar, cât și din structuri de reproducere. Aceste structuri se încadrează în mod colectiv sub termenul vulvă. Definiția „vulvei” este acoperire sau înfășurare. Din observația exterioară a organelor genitale externe feminine, pare să fie acoperită sau învelită de pliuri ale pielii. Aceste pliuri ale pielii sunt numite labii mari și labii mici. Atât labiile mari, cât și cele mici fac parte din vulvă. Componentele întregii vulve sunt pubisul, labiile mari, labiile minore, clitorisul, uretra, vestibulul vulvei, bulbii vestibulari, glandele lui Bartholin, glandele lui Skene și deschiderea vaginală. Organele genitale externe feminine servesc scopurilor de reproducere și urinare.

Organele genitale interne sunt structurile din pelvisul adevărat, inclusiv vaginul, colul uterin, uterul, trompele uterine și ovarele.

Mons pubis este o movilă de țesut alcătuită din grăsime situată direct anterior de oasele pubiene. Această movilă de țesut este proeminentă la femei și este de obicei acoperită de păr pubian.

Cuvântul „labia mare” este definit ca buzele mai mari. Labiile mari sunt o pereche proeminentă de pliuri cutanate care vor forma marginile longitudinale laterale ale despicăturii vulvei. Labiile mari formează pliurile care acoperă labiile mici, clitorisul, vestibulul vulvei, bulbii vestibulari, glandele lui Bartholin, glandele Skene, uretra și deschiderea vaginală.

Labiile minore sunt o pereche de pliuri cutanate mici care pornesc de la clitoris și se extind în jos. Pliurile anterioare ale labiilor mici înconjoară clitorisul formând capota clitoridiană și frenul clitorisului.

Clitorisul este un organ sexual la femei care funcționează ca organ senzorial.

Bulbii vestibulari (omologi bulbului penisului la bărbați) sunt structuri formate din țesut corpus spongiosum. Acesta este un tip de țesut erectil strâns legat de clitoris. Bulbii vestibulului sunt doi bulbi de țesut erectil care încep aproape de partea inferioară a corpului clitorisului.

Zona dintre labiile mici este vestibulul vulvei. Aceasta este o suprafață netedă care începe superior chiar sub clitoris și se termină inferior la comisura posterioară a labiilor mici.

Glandele lui Bartholin cunoscute și sub denumirea de glandele vestibulare mari (omoloage glandelor bulbouretrale la bărbați) sunt două glande de mărimea unui bob de mazăre situate ușor lateral și posterior de deschiderea vaginului.

Glandele lui Skene, care sunt cunoscute și sub numele de glandele vestibulare mai mici (omoloage glandelor prostatice la bărbați), sunt două glande situate de fiecare parte a uretrei. Se crede că aceste glande secretă o substanță pentru a lubrifia deschiderea uretrei. De asemenea, se crede că această substanță acționează ca un antimicrobian. Acest antimicrobian este utilizat pentru a preveni infecțiile tractului urinar.

Uretra este o prelungire a unui tub de la vezica urinara spre exteriorul corpului. Scopul uretrei este de a elimina urina. Uretra la femei se deschide în interiorul vestibulului vulvei situat inferior clitorisului, dar superior deschiderii vaginului.

Vaginul este un tub elastic, muscular, legat de colul uterin proximal și se extinde spre suprafața externă prin vestibulul vulvei. Deschiderea distală a vaginului este de obicei acoperită parțial de o membrană numită himen. Orificiul vaginal este situat posterior de orificiul uretrei. Funcția vaginului este pentru actul sexual și naștere.

Uterul este un organ muscular în formă de pară, situat în pelvis, în care se dezvoltă fătul în timpul sarcinii.

Colul uterin (cervix) reprezintă partea inferioară, îngustă a uterului, care se deschide în vagin.

Trompele uterine sunt două tuburi fine care conectează ovarele cu uterul. Ele sunt locul unde fertilizarea ovulului are loc cel mai frecvent.

Ovarele sunt două glande mici, situate de o parte și de alta a uterului, care produc ovule (ouă) și hormoni sexuali precum estrogenul și progesteronul.

Aceste organe lucrează împreună pentru a îndeplini funcțiile reproductive, inclusiv producerea ovulelor, fertilizarea, dezvoltarea sarcinii și nașterea. Totodată, ele joacă un rol important în funcția hormonală și în sexualitate.

Afecțiuni care pot apărea: factori de risc, simptome

În sfera genitală feminină pot apărea diverse afecțiuni care pot varia de la infecții și inflamații la afecțiuni mai grave, cum ar fi cancerul.

Cele mai întâlnite afecțiuni ce pot să apară în sfera genitală feminină sunt infecțiile cu transmitere sexuală (chlamidia, gonoreea, herpesul genital, infecția cu HPV sau sifilisul), infecțiile vaginale (candidoza vaginală, vaginita bacteriană, trichomoniaza), afecțiuni inflamatorii (boala inflamatorie pelvină, endometrita), disfuncții menstruale, sindromul premenstrual, chisturi ovariene, sindromul ovarelor polichistice, infecții de tract urinar, afecțiuni ale anusului cum sunt hemoroizii, afecțiuni ale uterului (fibroame uterine, endometrioza, adenomioza).

Aceste afecțiuni necesită adesea evaluare medicală pentru diagnostic și tratament adecvat, deoarece pot afecta semnificativ calitatea vieții și sănătatea reproductivă a femeilor. Este important să se efectueze controale ginecologice regulate pentru a detecta și trata prompt orice problemă de sănătate.

Factorii de risc pentru afecțiunile din sfera genitală feminină variază în funcție de specificul fiecărei afecțiuni. Printre factorii de risc generali se numără

Sistem imunitar slăbit: Poate facilita dezvoltarea infecțiilor și a altor afecțiuni.
Expunerea la hormoni: Inclusiv utilizarea prelungită a contraceptivelor orale sau a terapiei hormonale post-menopauză.
Stil de viață: Fumatul, dieta dezechilibrată și lipsa activității fizice pot contribui la dezvoltarea multor afecțiuni.

În mod specific, există câțiva factori de risc specifici în funcție de specificul fiecărei afecțiuni.

Infecții cu transmitere sexuală (ITS)

Parteneri sexuali multipli
Lipsa utilizării prezervativelor
Vârstă tânără
Istoric de ITS

Infecții vaginale

Utilizarea antibioticelor
Diabetul
Spălături vaginale frecvent
Sistem imunitar slăbit

Afectiuni inflamatorii

Infecții cu transmitere sexuală netratate
Intervenții medicale în zona pelviană

Probleme menstruale

Stresul
Greutatea corporală
Afecțiuni hormonale

Din punct de vedere al simptomatologiei, la fel există simptome generale și simptome specifice.

Simptome generale

Aceste simptome pot apărea în cazul mai multor afecțiuni și nu sunt specifice unei singure boli:

Durere pelvină sau abdominală inferioară: Poate fi asociată cu infecții, afecțiuni inflamatorii, chisturi ovariene, fibroame, endometrioză și cancer ginecologic.
Secreții vaginale anormale: Modificări în culoare, consistență sau miros, adesea prezente în infecții vaginale, ITS, și boli inflamatorii pelvine.
Sângerări vaginale anormale: Sângerări între menstruații, după actul sexual, sau după menopauză, comune în cazul cancerului cervical, fibroamelor, endometriozei, și altor afecțiuni uterine.
Disconfort sau durere în timpul actului sexual (dispareunie): Poate fi cauzată de infecții, endometrioză, chisturi ovariene sau prolaps pelvin.
Mâncărime, roșeață sau iritație în zona genitală: Frecvent întâlnite în infecțiile vaginale și ITS.
Dificultăți la urinare: Inclusiv durere, senzație de arsură sau nevoie frecventă de a urina, asociate cu infecții și prolaps pelvin.

Simptome specifice

Aceste simptome sunt mai clar asociate cu anumite afecțiuni:

Vezicule dureroase pe organele genitale: Caracteristice herpesului genital.
Veruci genitale: Asociate cu infecția cu HPV.
Durere ciclică intensă în timpul menstruației: Frecvent întâlnită în endometrioză și adenomioză.
Ulcerații nedureroase la nivelul organelor genitale: Simptom al sifilisului.
Balonare persistentă și sațietate rapidă: Posibile semne ale cancerului ovarian.
Senzație de presiune sau greutate în zona pelvină: Comun în cazul prolapsului organelor pelvine și fibroamelor uterine.
Leziuni sau ulcerații pe vulvă: Specifice cancerului vulvar.

Anexita

„Anexita” sau „boala inflamatorie pelvină” este o afecțiune care implică inflamația anexelor uterine, adică a trompelor uterine și a ovarelor. Această inflamație este, de obicei, cauzată de o infecție bacteriană, adesea rezultată din infecții cu transmitere sexuală, cum ar fi Chlamydia sau Gonoreea.

Simptomul cel mai frecvent, durerea pelvină care poate fi ușoară sau severă și poate să se agraveze în timpul actului sexual sau al exercițiilor fizice. Secreții vaginale anormale sunt adesea abundente, cu un miros neplăcut. Pot să apară sângerări între menstruații sau după actul sexual.

Un alt simptom poate să fie febra. Ea este de obicei, moderată, dar poate fi prezentă și în cazurile severe.

Dureri în timpul urinării apar dacă infecția se extinde la vezica urinară. Greață și vărsături doar în cazurile severe însoțite de o senzație generală de rău și epuizare.

Dacă nu este tratată la timp, anexita poate duce la complicații grave, cum ar fi:

Infertilitate: Datorită afectării trompelor uterine, care pot deveni blocate sau cicatrizate.
Sarcină extrauterină: Creșterea riscului de implantare a sarcinii în trompele uterine, ceea ce poate fi o urgență medicală.
Abces tubo-ovarian: O colecție de puroi în trompele uterine și/sau ovare, care necesită adesea tratament chirurgical.
Durere pelvină cronică: Datorită inflamației și cicatricilor rămase după infecție.

Factori de risc pentru această afecțiune sunt:

Activitate sexuală neprotejată: Mai ales cu parteneri multipli.
Istoric de ITS: Crește riscul de dezvoltare a anexitei.
Intervenții chirurgicale sau proceduri medicale în zona pelviană: Cum ar fi avortul, inserarea unui dispozitiv intrauterin (DIU), etc.

Tratamentul anexitei include, de obicei:

Antibiotice: Pentru a combate infecția bacteriană. Este important ca tratamentul să fie complet finalizat pentru a preveni complicațiile.
Analgezice: Pentru ameliorarea durerii.
Intervenții chirurgicale: În cazurile severe, când se formează abces tubo-ovarian sau când infecția nu răspunde la tratament antibiotic.

Cistita

Cistita este o infecție a vezicii urinare, fiind una dintre cele mai comune forme de infecție urinară. Este adesea cauzată de bacterii, în special Escherichia coli (E. coli), care provin din tractul gastrointestinal și ajung în vezică. Deși cistita poate afecta atât bărbații, cât și femeile, este mult mai frecventă la femei din cauza anatomiei lor, deoarece uretra este mai scurtă și mai aproape de anus.

Simptomele cistitei

Senzație de arsură la urinare
Urgență urinară: Nevoia frecventă și intensă de a urina, chiar dacă cantitatea de urină este mică.
Durere sau disconfort în zona inferioară a abdomenului
Urină tulbure
Sânge în urină (hematurie)
Senzație de golire incompletă a vezicii

Uretra mai scurtă și apropierea de anus facilitează accesul bacteriilor în vezică și reprezintă un factor de risc pentru această afecțiune.

Raporturile sexuale frecvente pot crește riscul de cistită, deoarece pot împinge bacteriile mai aproape de vezică.

Utilizarea anumitor metode contraceptive cum ar fi diafragma sau spermicidele, pot crește riscul de infecții urinare.

Dacă nu este tratată la timp, cistita poate duce la complicații mai grave, cum ar fi pielonefrita și cistita cronică

Tratamentul cistitei include, de obicei:

Antibiotice
Hidratare
Analgezice

Cistita este, în general, ușor de tratat dacă este diagnosticată la timp, dar prevenirea și igiena corespunzătoare sunt esențiale pentru a reduce riscul de recurență.

Infecțiile urinare

Infecțiile urinare sunt infecții care afectează orice parte a sistemului urinar, incluzând rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra. Cele mai comune infecții urinare implică vezica urinară și uretra.

Tipurile de infecții urinare sunt reprezentate de cistită, uretrită și pielonefrita.

Uretrita este infecția uretrei, canalul care transportă urina din vezică spre exteriorul corpului iar pielonefrita este infecția rinichilor. Este o infecție mai gravă, care apare atunci când bacteriile urcă din vezică în rinichi.

Simptomele variază în funcție de locul în care se manifestă infecția incluzând

Urinare frecventă
Senzație de arsură la urinare.
Urină tulbure sau urină cu miros puternic.
Sânge în urină (hematurie).
Disconfort sau presiune în zona inferioară a abdomenului.
Senzație de golire incompletă a vezicii.
Febră
Dureri în partea laterală a abdomenului sau în zona lombară
Greață și vărsături.
Oboseală și stare generală de rău.

Tratamentul infecțiilor urinare implică, de obicei:

Antibiotice
Hidratare
Analgezice

Hemoroizii

Hemoroizii sunt vene dilatate și inflamate în zona inferioară a rectului și anusului. Aceștia pot fi interni (în interiorul rectului) sau externi (sub pielea din jurul anusului). Hemoroizii sunt o problemă comună, mai ales în rândul adulților de vârstă mijlocie și în vârstă.

Hemoroizi interni se dezvoltă în interiorul rectului și, de obicei, nu sunt vizibili. Pot să nu provoace disconfort decât dacă sunt mari sau prolabează (ies în afara anusului).

Hemoroizi externi se formează sub pielea din jurul anusului. Pot provoca durere, mâncărime și sângerare, fiind mai ușor de observat și de simțit.

Simptomele hemoroizilor în principal vizează:

Sângerare rectală
Prolaps hemoroidal
Durere și disconfort
Mâncărime și iritație
Umflături

Hemoroizii sunt cauzați de presiunea crescută în venele rectale și anale, care poate rezulta din:

Constipație cronică
Diaree cronică
Sarcina
Statul îndelungat pe toaletă
Statul în picioare sau șezut pentru perioade lungi
Obezitatea
Îmbătrânirea

Tratamentul hemoroizilor depinde de severitatea simptomelor

Măsuri la domiciliu

Baie caldă de șezut: Pentru ameliorarea durerii și disconfortului.
Creme și unguente: Pentru a reduce inflamația și durerea.
Schimbări în dietă: Consumarea de alimente bogate în fibre și hidratarea adecvată pentru a preveni constipația.
Evitați statul îndelungat pe toaletă: Limitați timpul petrecut în poziția șezândă pentru a reduce presiunea asupra venelor rectale.

Tratament medical

Scleroterapia
Ligaturarea cu bandă elastică
Coagulare
Hemoroidectomie

Cum prevenim aceste afecțiuni

Prevenirea afecțiunilor din sfera genitală feminină, a infecțiilor urinare și a hemoroizilor implică adoptarea unor obiceiuri sănătoase și menținerea unei igiene corecte.

Pentru prevenirea afecțiunilor din sfera genitală feminină este necesar să menținem o igienă intime corectă, să ne protejăm în timpul actului sexual, să evităm spălăturile vaginale interne deoarece ele pot perturba echilibrul bacteriilor bune din vagin, să mergem la consultații ginecologice regulate, și să purtăm o îmbrăcăminte adecvată.

În cazul infecțiilor urinare, putem să realizăm prevenția acestora prin: