Am facut un stagiu de respiratie holotropica

Emotiile
Cel mai pregnant sentiment pe care l-am avut inainte de prima respiratie holotropica a fost teama. O teama fa­ra nume la adresa respiratiei care urma sa ma conduca spre necunoscutul din mine. Stiam, citisem ca pot trai un episod foarte dureros din pun­ct de vedere emotional, chiar si fizic, ca pot retrai momente dificile, ca imi pot reitera nasterea, poate chi­ar si amintiri karmice ar putea apa­rea la orizontul experientei.

Toa­te aces­tea, doar prin intermediul respi­ratiei accelerate pe muzica evocativa, intr-o atmosfera intima, sub o­cro­­tirea psihoterapeutilor si a gru­­­pului.

Respiratia holotropica mi-a adus in dar una dintre cele mai minunate experiente din cate avusesem eu pana atunci. M-am intors la momen­te-cheie ale vietii mele si am retrait – la intensitate deplina – dure­rea, deznadejdea, furia, pe care multi ani nu le primi­sem in viata mea, pastrandu-le la periferia constiintei mele. Nu fusesem prega­tita pana atunci sa ma confrunt cu ele, iar ele imi afectau di­ferite aspecte ale vietii, aceasta fi­ind singura supapa prin care ma aten­tionau ca am lasat lucruri neterminate si rani deschise. Acolo, pe sal­­tea, le-am putut trai si vindeca corporal si emotional.

Constiinta
Starea extinsa de constiinta in care respiratia holotropica te propulseaza nu truncheaza nimic din perceptia cotidiana asupra timpului si a spatiului. As fi putut oricand sa ies din stare daca asta mi-as fi dorit. Am stiut pe parcursul celor trei ore si jumatate unde sunt, ce fac si de ce fac asta. Insa corpul meu se compor­ta condus parca de o instanta foar­te subtila, dar puternica, din mi­ne insami, instanta pe care, in starea de zi cu zi, o cenzuram sau o ignoram.

Am aflat ulterior ca in culturile traditionale se numeste Vinde­catorul Interior din fiecare, cel ce ne ghidea­za drumul in viata, cu o intelepciune care de multe ori depaseste puterea noastra de intelegere rationala. Asa incat corpul se contorsiona si suferea, pentru ca ulterior sa danseze in­tr-un ritm doar de el cunoscut.

Terapeutii cu renume din toata lu­mea au un rol decisiv in felul in care decurge intregul proces. Ei lucreaza corporal uneori, presand zonele dureroase si invitand omul sa se deschida durerii, sa o primeasca si sa ii acorde grija cuvenita vindecarii.

Ei imbratiseaza, atunci cand simt ca este nevoie si, de multe ori, pot juca roluri de mama si de tata. Se transforma uneori in parintii ca­re te-au ranit, parintii care, poate ca nu au fost prezenti in momente decisive din viata ta, dar care, iata, astazi si acum, te iubesc ne­con­di­tio­nat, asa cum ai tu nevoie.

Si nu este vorba despre o far­sa sau despre o simpla punere in sce­na, ci esti tu, recreandu-ti realitatea de care ai nevoie, integrand-o si vindecand o rana din tine. Ca si cand ai avea puterea sa te intorci in timp si sa schimbi ceva din viata ta, du­pa bunul tau plac. Terapeutii ne spun: «Conectati-va la respiratia voas­­tra! Lasati-o sa va poarte intr-o ca­­la­to­rie vin­deca­toa­re. Ramaneti cu voi, cu experienta voastra!». Acestea sunt regulile jocului.