Am facut un stagiu de respiratie holotropica
Metoda
O respiratie holotropica se desfasoara intotdeauna in perechi de cate doi. Unul va respira dimineata, celalalt il va veghea, iar dupa-amiaza se schimba rolurile. Fiecare participant se va regasi in ambele ipostaze: aceea de «respirant», dar si de martor, de insotitor.
Pe parcursul celor sase ateliere de RH la care am participat, pot spune ca experienta de insotitor mi-a daruit revelatii atat de profunde incat am intrat in starea de constiinta extinsa chiar si fara a utiliza respiratia ca vehicul. Rolul de insotitor m-a confruntat de multe ori cu dificultatea de a reusi sa ii fiu de folos omului care se abandoneaza pe salteaua din fata mea.
Trebuia sa intervin cat mai putin in experienta celui de langa mine; in schimb, timp de trei ore si jumatate, trebuia sa fiu acolo pentru el. Trebuia sa fiu, nu sa fac. Este o diferenta pe care in mod normal nu o sesizam. Cand ajutam pe cineva, mai mereu avem tendinta de a actiona, de a imbratisa, de a face un serviciu, de a consola, de a ingriji, dar niciodata, pur si simplu, de a fi pentru celalalt.
De a fi trup si suflet acolo, cu el. Este o experienta care ne confrunta de multe ori cu dificultatea si amnezia noastra aparenta in arta de «a fi». Intr-o respiratie holotropica, a fi insotitor este un mare privilegiu.
Sentimentele
Urmatoarele stagii au fost o continuare de drum. Atunci am simtit ca limitele existentei mele se extind mult dincolo de granitele corporale, psihice, dincolo de orice mi-as fi putut inchipui despre mine. O traire infinita, care nu incape in cuvinte.
Experientele nu s-au repetat niciodata in aceeasi forma, de fiecare data am invatat noi realitati despre mine, si uimirea a crescut dupa fiecare stagiu. Oauu, ce lume mare este in interiorul meu! Cat continut, cata lumina, cate umbre, cata iubire, cata putere, cata frumusete si cata durere sunt acolo fara ca eu sa fi stiut!
Si punandu-ma in contact din ce in ce mai mult cu Vindecatorul meu interior. Simt cum intreaga mea fiinta se dezvolta si viata mea e din ce in ce mai frumoasa, mai bogata. Si asta, nu fiindca mi se intampla lucruri bune sau fiindca nu ma confrunt si eu cu dificultati, ca oricine altcineva.
Ba din contra! Provocarile sunt pe masura. Dar ceea ce s-a schimbat este modul in care inteleg si integrez in viata mea dificultatile si provocarile. Increderea in mine, in puterea mea de vindecare a sporit si astfel ma simt din ce in ce mai bine ancorata in viata.
Am certitudinea ca barometrul starii mele de bine se afla in interior. A fost acolo dintotdeauna. Prin aceasta metoda l-am putut vedea si cunoaste, in sfarsit. Se pare ca el e cel care imi aduce lumina si seninatatea.“
Pentru cei care vor sa impartaseasca experinta mea: www.att.org.ro.
A consemnat Iuliana Alexa
Foto: Guliver / Iconica, Digital Vision
