Astenia. Neurastenia. Nevroza
Astenie = 1) Scaderea fortelor, slabiciunea starii generale; 2) Slabirea functiilor unui organism sau ale unui sistem. (Dictionar medical, Editura CERES, 1998)
Se vorbeste despre astenie de primavara si astenie de toamna, dar acestea nu sunt notiuni stiintifice, medicale. Ele exprima stari astenice date de dificultatile organismului de a se adapta la schimbarile imjportante ale mediului – temperatura, luminozitate – si, poate la specificul hranei. Organismul este demineralizat, devitaminizat si prezinta tulburari de tip astenic.
Neurastenie = […] o stare de mare oboseala, favorizata de surmenaj si insotita de tulburari psihice (tristete, insomnie, nehotarare etc.), de tulburari functionale (cardiovasculare, digestive, sexuale) si de dureri cu diferite localizari. In prezent, aceste manifestari sunt asimilate cu tulburarile nevrotice. (Dictionar medical, Editura CERES, 1998)
Tot catre tulburarile nevrotice – nevroze – ne trimite si Dictionarul de Psihologie, Editura Babel, 1997. In drumul catre termenul nevroza, trecem si prin acela de nevropatie, un termen perimat.
Nevroza
Prin acest termen se definesc acele afectiuni psihice care debuteaza si evolueaza in conditii de suprasolicitare psihica. Fenomenele psihice specifice nevrozei sunt, de obicei, reversibile si nu sunt insotite de alterarea personalitatii; pacientul este constient de boala sa.
Se descriu in clinica patru forme de nevroze: nevroza astenica, nevroza obsesivo-fobica, nevroza isterica, nevrozele mixte.
Nevroza astenica (neurastenia) se caracterizeaza prin astenie, cefalee, insomnie. Cauza principala a nevrozei astenice este suprasolicitarea indelungata, care duce la epuizare, oboseala patologica a functiilor psihice, reversibila prin tratament.
Bolnavul suferind de nevroza astenica prezinta rezistenta scazuta la oboseala. Somnul este neodihnitor, superficial sau, uneori, insomnia este totala. La trezire, se simte mai obosit decat la culcare.
De asemenea, manifesta hiperexcitabilitate emotiva. Izbucneste repede in plans sau ras nervos, este nerabdator, nu se poate concentra; nu poate asimila informatii.
Sensibilitatea psihica crescuta se dubleaza si de o hiperestezie polisenzoriala: il supara zgomotele, fosnetul foilor, scartaitul usii; il supara chiar contactul pielii cu hainele proprii, are furnicaturi, amorteli in membre, vederea i se tulbura, in campul vizual aparand pete sau puncte luminoase.
Vertijul, senzatia de ameteala, nesiguranta in mers, pocniturile in urechi, sunt alte semne de nevroza astenica pe linie somatica.
In cadrul hiperexcitabilitatii vasomotorii, pacientii au valuri de caldura alternand cu senzatia de frig sau palpitatii cu tahicardie.
La nivelul aparatului respirator, nevroza se manifesta prin senzatii neplacute de sufocare sau de „nod in gat”.
Cefaleea are caracterul unei dureri „in casca”, cu punct de plecare occipital.
Formele clinice variaza dupa predominanta fenomenelor psihice:
– simpla – neurastenia clasica descrisa mai sus;
– anxioasa, la care se adauga anxietatea excesiva;
– cenestopata, ce se imbogateste cu senzatii neplacute sub forma unor tulburari neurovegetative, traduse de bolnav prin senzatii de amorteli, intepaturi, furnicaturi in membre, de-a lungul coloanei vertebrale etc.
Nevroza obsesivo-fobica. Aceasta forma de nevroza, cunoscuta si sub numele de psihastenie, se caracteri¬zeaza printr-o serie de simptome functionale reversibile, dar foarte chinuitoare pentru bolnav. Aparitia obsesiilor si fobiilor, fata de care bolnavul are atitudine critica, luptand contra lor, marcheaza aparitia psihasteniei.
Psihastenia se desfasoara pe un fond afectiv anxios, bolnavul fiind framantat de teama, nesiguranta, dubii.
Simptomele obsesive sunt de mai multe feluri: amintiri obsesive, fobii, ritualuri, idei obsedante etc. Functiile psihice intelectuale, ca atentia, memoria, rationamentul, sunt pastrate. Vointa, randamentul in munca, fondul afectiv sufera cel mai mult insa in psihastenie, prin faptul ca bolnavul este constient si lupta din rasputeri contra bolii. De aceea, psihastenia mai poarta si denumirea de nebunie lucida.
Nevroza isterica (Isteria) a fost descrisa la inceputul acestui secol de medicii francezi Jean-Martin Charcot si Joseph Babinski, fiind insa cunoscuta din antichitate. Vechii greci puneau in legatura mecanismul de producere al isteriei cu suferinta uterului (hystera = uter). Simptomele isteriei sunt polimorfe, ele manifestandu-se prin crize isterice, tulburari de constienta de tip isteric, tulburari asemanatoare celor din unele boli neurologice si tulburari somatice.
Crizele isterice se declanseaza in diferite conditii stresante. Bolnavul, in urma unui conflict, a unei contrarieri, a unor certuri sau din dorinta de a atrage atentia celor din jur asupra sa, intra in asa-numita criza de isterie.
Desi se manifesta asemanator crizelor epileptice, crizele isterice prezinta diferente clare fata de acestea:
–Constienta nu se tulbura ca in epilepsie, ci se ingusteaza numai campul acesteia. Bolnavul nu-si pierde urina si nu-si musca limba. Este atent unde cade; nu se prabuseste, pur si simplu, ca in crizele de epilepsie.
–Contracturile tonice (persistente, prelungite, de intensitate mare) nu sunt urmate, ca in epilepsie, de contracturile clonice (scurte, ritmice, repetate, sacadate, de intensitate egala).
–Pupilele reactioneaza la stitmulii luminosi.
–La excitanti durerosi bolnavul raspunde, aparandu-se; astfel criza este scurtata, pentru ca atentia bolnavului este distrasa de stimulul dureros care devine mai important. (De aceea, in filme, se obisnuieste sa se administreze o pereche de palme sanatoase unei persoane care nu vrea sa faca fata cu luciditate unei situatii tensionate.)
–Bolnavul percepe tot ce se petrece in jurul sau numai partial. Dupa risipirea crizei, bolnavul pastreaza partial memoria celor petrecute, spre deosebire de bolnavul de epilepsie, care prezinta amnezie lacunara, adica pierderea oricarei amintiri de pe durata crizei.
Criza de isterie poate dura de la cateva minute pana la cateva ore.
Exista, in isterie, tulburari care simuleaza afectiuni neurologice ca: paraplegia, hemiplegia isterica, coreea isterica, tulburari de sensibilitate. Mutismul isteric este mutismul demonstrat de bolnav prin inlocuirea vorbirii printr-un limbaj gesticulat. Tulburari organice: bolnavul acuza cecitate isterica (nu vede), surditate isterica (nu aude). Aceste fenomene pot disparea usor, daca bolnavul este pus in situatii care impun folosirea acestor analizori.
Bolnavului nu trebuie sa i se dea prea multa atentie in timpul crizei, pentru a nu o exagera spre a-si prelungi suferinta, insa toata aceasta atitudine trebuie insotita de calm, blandete si intelegere pentru boala psihica.
Nevrozele mixte
Acestea sunt forme clinice de nevroze caracterizate prin tulburari motorii ca si maladia ticurilor, crampa profesionala, logonevroza (balbismul sau balbaiala).
Mihaela Serea
