Beneficii și riscuri pentru lucrările dentare
Ideal este să conștientizăm importanța menținerii sănătății dentare și să apelăm la stomatolog atunci când apare o problemă, nu când rămân puține de făcut pentru rezolvarea ei. Despre lucrările dentare, materialele folosite și care sunt recomandările actuale, am stat de vorbă cu medicul stomatolog Lucian Matei.
Care sunt materialele dentare din care se fac lucrări și care comportă riscuri pentru sănătate?
Dr. Lucian Matei: Lucrările dentare pot fi fizionomice, semifizionomice sau metalice. Cele fizionomice pot fi integral ceramice sau cu schelet metalic total acoperit de componenta fizionomică, ce poate fi ceramică dentară sau compozit.
Lucrările integral ceramice, care au un suport metalic sau zirconiu, au proprietăți estetice superioare celorlalte lucrări, de aceea se folosesc în zonele din față ale danturii, în special pe incisivi.
Nu este recomandat să fie utilizate pe zonele din spate ale danturii (pe molari), acolo unde forțele masticatorii sunt mari, deoarece, neavând un schelet de susținere, sunt mai puțin rezistente.
Citește și:
Unul dintre cele mai sigure lucruri este efectul nociv al televizorului asupra creierului
Cum să-ți antrenezi creierul în fiecare zi
Dintre lucrările ceramice, coroana dentară metalo-ceramică pe suport din aliaj metalic (cr-ni sau cr-co) are prețul cel mai redus și se poate folosi atât pentru dinții din față, cât și pentru cei laterali.
Deși estetica și rezistența acestor lucrări este mare, nu atinge nivelul lucrărilor realizate pe suport de zirconiu.
Lucrările din compozit necesită, obligatoriu, schelet metalic, nu au transluciditatea și estetica ceramicii și nici rezistența ei.
Aliajul tip cr-ni folosit în lucrările metalice, semifizionomice și chiar fizionomice, are dezavantajul unor alergii pentru anumiți pacienți, respectiv gingii inflamate, care sângerează ușor, alergii care nu apar la lucrări cu schelet metalic cr-co.
Acrilatul, fiind un material cu rezistență scăzută, se folosește la confecționarea lucrărilor protetice provizorii fixe, lucrări protetice mobile (proteze) și a aparatelor ortodontice mobile.
Cei care au lucrări mai vechi de 20 de ani (deci din anii ’90), trebuie să își facă probleme legate de evoluția acestora?
Dr. L. M.: Durata medie de viață a unei lucrări dentare este în jur de zece ani. Așadar, pentru a reface lucrarea pe aceleași unități dentare, este indicată schimbarea lucrării pentru această perioadă.
Când vorbim despre durata de viață a unei lucrări, ne referim, în special, la faptul că gingia se retrage, urmând marginile osoase, și lucrarea va rămâne scurtă.
Nemaiputând să asigurăm o igienă corespunzătoare, din cauza unor margini dentare neregulate, există riscul major ca dinții stâlpi să se carieze și, astfel, să fie compromiși.
Retracția gingivală apare ca urmare a fenomenului normal de îmbătrânire (un adult, la bătrânețe, scade și în înălțime).
Odată cu trecerea anilor, deși lucrarea poate fi în condiții excelente, adaptarea deficitară de la nivelul marginilor gingivale poate genera mari neajunsuri.
Evident, am vorbit aici despre situația ideală, respectiv, cea în care nu există probleme de sănătate care pot avea influențe nefaste asupra dinților și, implicit, asupra lucrărilor dentare.
Din ce trebuie făcut pivotul dentar pentru ca riscul să fie zero pentru sănătate?
Dr. L. M.: Pivoții dentari sunt de două tipuri: cei gata confecționați, din fibră de sticlă sau din titan, care sunt aplicați pe rădăcina dentară, în cabinet, de către medicul dentist, și cei confecționați în laboratorul dentar, în urma unei amprente luate de medicul dentist. Aceștia din urmă sunt din aliaje cr-ni sau cr-co sau din argint.
Întrucât pivotul este acoperit în întregime de coroana dentară, respectiv izolat etanș de mediul bucal, riscul pentru sănătate este zero, indiferent de materialul din care este confecționat.
Care sunt calitățile și defectele lucrărilor din porțelan, versus zirconiu?
Dr. L. M.: Lucrările din porțelan (ceramică dentară), pot fi integral ceramice, adică fără suport metalic, sau pot fi lucrări pe suport metalic.
Metalul poate fi confecționat din aliaje cr-ni sau cr-co, așa cum spuneam anterior, ori din zirconiu. Avantajele aliajelor metalice este costul mai mic, iar dezavantajul major îl reprezintă estetica deficitară ce apare după o perioadă de timp, când gingia se retrage, devenind vizibilă marginea metal-ceramică.
Acesta a fost și motivul pentru care a fost introdus zirconiul în componența lucrărilor metalice, acesta având aceeași culoare ca a dintelui natural.
Fiind însă un material relativ nou, ce are parte de o altă tehnologie de prelucrare, costul acestor lucrări este mai ridicat.
Ca o precizare suplimentară: ceramica dentară (porțelanul) care acoperă suportul metalic, respectiv zirconiul, este aceeași.
În caz de implant, ce fel de substanțe se folosesc și care sunt riscurile lor?
Dr. L. M.: Marea majoritate a implanturilor dentare este fabricată din titan. Ideea folosirii titanului în stomatologie a aparținut unui medic stomatolog pe nume Branemark, care, văzând că titanul folosit la protezele de șold este biotolerat de organism, a propus utilizarea lui și în medicina dentară.
Un alt material din care se mai fabrică implanturile dentare este zirconiul, care ar oferi o estetică superioară sau o integrare gingivală mai bună, dar aici ar fi o problemă: respectiv, lipsa de suficiente informații și studii privind gradul de osteointegrare a acestuia pe termen lung.
Dr. Lucian Matei este medic stomatolog cu supraspecializări în estetică dentară, implantologie și parodontologie,tel.: 021.326.55.85, Str. Panait Cerna, nr. 2, bl. M53, sc. 3, sector 3, București
Foto: Shutterstock
