Calea spre bioatitudune
Mitul bunului vegetal
Lucrurile nu sunt deloc simple. „Apar tot mai multe informatii de la cercetatori ce vor sa demitizeze orice zona considerata mult timp sigura“, este de parere Mihaela Leventer. „Cred ca acest curent de opinie este generat in buna parte de lupta subterana dintre firmele aflate in competitie pe o piata in care inima si optiunea cumparatorului sunt seduse de reclama. Cand piata produselor sintetice s-a saturat, vine randul celor asa-zis bio s-o inlocuiasca.” Si, daca in opinia consumatorului, tot ce e natural e, implicit, bun, specialistii enumera cu umor numarul de plante cu efecte… mortale! „Sa incetam, deci, sa mai punem natura si chimia in opozitie“, se revolta profesorul Jean-Paul Marty, specialist in dermocosmetica. „Apa este un produs chimic, iar viata, fructul unei reactii chimice.
”Concret, este nevoie de modificari chimice pentru cresterea biodisponibilitatii (capacitatea unui produs de a fi folosit de piele) acestor „activi verzi”. Asadar, sloganul „100% natural” ramane un argument de marketing, adesea discutabil si chiar abuziv. In orice caz, cosmetica ramane chimie si fiecare trebuie sa fie atent la continutul cutiei sau al tubului pe care-l cumpara si il foloseste. In privinta eficientei, nu exista, probabil, nicio diferenta intre produsele bio si cele non bio. Teoretic, alegerea activului potrivit si folosirea adecvata a acestuia sunt elementele care fac produsul eficient, nu modul de producere. Utilizarea unor compusi neadecvati nu este corecta din punct de vedere etic, iar producatorii trebuie sa fie atenti la aceste aspecte!
Testele pe animale
Subiectul face ravagii in domeniul cosmeticii de cand o directiva europeana interzice orice experiment al produselor pe animale. Opinia publica pare sa fie de acord, in timp ce numeroase marci se opun, invocand drept argument siguranta consumatorilor. Sigur ca nimeni nu doreste ca animalele sa sufere in scopul frumusetii noastre, dar nu este oare momentul unei abordari diferite? Cum se poate altfel garanta siguranta consumatorilor daca nu exista deloc – sau nu sunt suficiente – metodele de substitutie acceptabile?
In prezent, alergia cutanata nu este predictibila, pentru ca nu exista niciun model alternativ de substitutie. In aceste conditii, cum se pot descoperi noi activi? Omul va trebui sa se substituie in cele din urma animalului de laborator? Dezbaterea ramane deschisa.
de citit: |
Adaptare de Luana Pesa
Foto: GULIVER, dreamstime.com