Cand nu ne mai ajunge somnul
Dupa un timp m-am retras din zborurile internationale pentru a evita schimbarea de orar. Oboseala mea permanenta se reflecta la toate nivelurile vietii mele. Cand am simttit ca nu mai fac fata m-am dus la doctor iar acesta mi-a prescris un calmant. Timp de peste un an l-am luat seara de seara. Dupa aceea am luat oligoelemente. Si astazi mai folosesc uneori un somnifer usor. Am revenit si la cursele internationale, dar stiu mereu ca trebuie sa am grija de mine la acest capitol.“
Cauzele mai subtile ale oboselii si insomniei
Psihologul Alina Popescu atrage atentia asupra felului in care alegerile noastre de viata pot duce la tulburarea somnului, oboseala cronica si stres. „Oboseala este un fenomen cu care ne confruntam cu totii din ce in ce mai mult. Cred ca explicatiile privind originea sa se gasesc pe mai multe niveluri si voi da exemple in acest sens.
– Lipsa motivatiei. Multi dintre noi muncesc intr-adevar foarte mult depasind cu mult orele normale de program, chiar si in situatiile in care nu este absolut necesar sa o facem. Cauzele acestui dezechilibru sunt multiple si variaza de la cele legate de modul de organizare a muncii pana la motivatiile personale. In privinta organizarii la serviciu, probabil cu totii am «experimentat» oboseala datorata subsolicitarii. Ineficienta oboseste uneori mai mult decat suprasolicitarea. Stim ca organismul nostru are resurse nebanuite atunci cand suntem motivati, deci nu volumul mare de munca ne oboseste, ci lipsa unei finalitati, faptul ca nu gasim uneori sensul muncii pe care o facem in termenii valorilor pe care le avem sau faptul ca nu reusim sa ne simtim valorizati prin ceea ce facem.
– Refugiul in munca. In alte cazuri, dezechilibrul vine din cauze diferite. Munca este de multe ori un refugiu si singura sursa de satisfactii pentru ca, de cele mai multe ori, este singurul context in care simtim ca avem resursele necesare pentru a fi eficienti, stim ce trebuie sa facem, ne simtim in control, vedem rezultate, cunoastem pasii necesari. Din pacate suntem tot mai pregatiti sa avem succes in viata profesionala, dar tot mai putin competenti in gestionarea celei personale.
Eliminam astfel multe surse de confort si relaxare pe care o viata personala implinita ni le-ar putea oferi. De altfel lipsa noastra de competenta in viata personala se reflecta si in abilitatile reduse de a ne implica in activitati care ne relaxeaza cu adevarat. Ingramadim de multe ori in timpul nostru liber actiuni care ni-l umplu, dar care nu ne aduc cu adevarat satisfactii sau ne ofera doar unele de moment. Este ca si cum stim ca trebuie sa facem activitati placute, le bifam, dar nu ne bucuram in mod autentic de ele.
Este adevarat ca ritmul vietii din vremurile pe care le traim ne cere planificare si pentru activitatile placute si relaxante, dar ele nu trebuie sa ramana doar un item de pe o lista despre ce e de facut. Ingredientul principal este alegerea acelor activitati care au sens pentru noi, care ne aduc cu adevarat bucurie, care ne umplu cu adevarat bateriile, si nu cele usor de facut sau pe care le fac cei din anturajul nostru.
Asta inseamna ca pasii cei mai importanti pe care-i putem face pentru a ne redobandi tonusul sunt: a ne cunoaste preferintele, a gandi activitati care sa puna in lumina valorile pe care le avem, care sa devina resursele noastre personale, chiar daca aceasta inseamna a refuza uneori presiunile din partea celor apropiati in favoarea timpului personal de «incarcare a bateriilor», sau a face efortul necesar pentru a pune in aplicare activitatile care ne plac.“
Reteta odihnei ideale?
Ideea conform careia exista un timp fix, valabil pentru oricine, care trebuie alocat somnului, este doar o prejudecata. Nici macar intervalele 6-9 ore pe noapte nu sunt universale. Ca si in cazul nevoii de a ne hrani, dispozitiile si rezistenta noastra variaza de la unii la ceilalti. Se pare ca recordul privind cel mai scurt timp suficient si eficient pentru a dormi este de… trei ore si jumatate.
