Cata energie cheltuiesti…

„Mananca de toate, dar in cantitati mici!“ Acesta ar fi, pe scurt, mesajul nutritionistei Mihaela Bilic. In plus, concentreaza-te asupra a ceea ce mananci, analizeaza senzatia de satietate si uita de educatia de acasa, conform careia e bine sa mananci tot din farfurie.

Mihaela Bilic
Medic specialist dia­bet si boli de nu­tri­ti­e. Dupa ce a ab­sol­­vit Facultatea de Me­­dicina Gene­ra­la „Carol Davila“, a ur­mat rezidentiatul la Sec­tia de diabet si bo­­li de nutritie a Spi­­­ta­lu­lui Universi­tar Bu­cu­resti. A con­ti­­nuat cu un stagiu de un an la o clinica de o­be­zi­tate din Pa­ris, stagii in cen­tre de wel­­ness din in­trea­­­ga Europa si un curs amplu de per­fec­tionare la ce­le­bra clinica PLANAS din Bar­­­­celona.

De ce aproape toate femeile vor sa sla­beasca? Pentru ca exista o presiune din exterior. Nu mai traim pe vremea lui Rubens – ceea ce nu stiu daca e bine sau rau -, dar cert este ca nu mai poti sa te simti bine in pielea ta cand vezi ca cele din jur tind sa aiba siluete din ce in ce mai filiforme. Atat de mult am fost bombardati de imaginea asta, dusa in pragul anorexiei, incat acum degeaba se in­cearca schimbarea imaginii manechinelor. Un fo­tomodel cu rotunjimi nu mai are cum sa ne placa, gustul nostru nu mai accepta astfel de for­me. E o chestiune sociala si suntem obligati sa tra­im sub rigorile ei, in timpurile astea ne-am nas­cut…

Psychologies: Cat conteaza imaginea pentru confortul psihic?
Mihaela Bilic: Atunci cand te ingrasi, o faci pentru ca renunti sa te mai privesti in oglinda. De fapt, majoritatea persoanelor, cand pierd controlul asupra aspectului lor exterior si nu mai sunt multumite de cum arata, evita sa se mai priveasca in oglinda, sa mai caute in ochii celor din jur semnele de apreciere. Intra intr-un fel de negare. E un cerc vicios, nu le place cum arata, dar nici nu fac nimic sa iasa din asta, pentru ca, in mintea lor, nu exista nici o problema atat timp cat nu o identifica. Imaginea conteaza categoric pentru tot ce inseamna incredere in sine si tinut ca­pul sus pe strada! Cand nu esti mandra de ti­ne, nu poti avea un tonus bun, nu te poti compor­ta dezinvolt. Aceste persoane trebuie sa aiba curaj sa se priveasca in oglinda, sa accepte ca nu exista o concordanta intre ceea ce vad si cum se simt ele de fapt in interior. Apoi ele pot incerca sa modifice aceasta imagine pentru a se regasi pe sine. Ideea nu este sa slabeasca pentru a a­tin­ge greutatea ideala, ci pentru a fi mul­tu­mite, a regasi autentica stare de bine. Iar daca tu esti mul­tumit, si cei din jur apreciaza. Cel mai greu sun­tem de multumit noi insine.

Multe femei spun ca se simt irascibile sau deprimate cand tin dieta. De ce?
Este adevarat. Din pacate, mancarea este un substituent pentru multe lucruri din viata noastra care lipsesc si pe care ne este greu sa le gasim cu propriile puteri. Lipsa de afectiune, lipsa de respect, lipsa de apreciere profesionala, mizeriile de zi cu zi, lipsurile din viata noastra, financiare sau de alta natura, toate acestea trebuie sa fie compen­sate prin ceva. Iar mancarea este la indemana oricui, este considerata inca nepericuloasa si actioneaza ca un drog care, la nivelul creierului, da o stare de bine, chiar daca pentru scurt timp. Mancarea anesteziaza neplacerea din viata noastra. In plus, e la indemana oricui, ne-o putem procura singuri. Depresia, irascibilitatea, nervozitatea si insatisfactia care insotesc o cura de slabire apar din cauza ca ne privam de o placere pe care ne-o faceam singuri si pe care nu avem cu ce s-o inlocuim. Daca intre timp s-ar inventa o pilula miraculoasa sau orice altceva in schimb, am putea renunta. Ce i se poate da omului in afara de hrana, care sa fie accesibil, la indemana oricand si care sa-i ofere placere? Pana cand nu se va inventa moneda de schimb, nu vom putea sca­pa de depresia si frustrarea aduse de dieta. In timpul unei cure de slabire, creierului ii lipseste bucuria glucozei, tot ce inseamna dulce, fainos. Cei ce tin diete proteice n-o fac cu usurinta. Din carne nu avem cum sa ne luam serotonina „vinovata” de starea de bine.

In cartea dvs. „Traiesc, deci ma abtin”, recomandati sa mancam de toate, dar in cantitati rezonabile. De ce e important sa ne respectam reperele naturale precum foamea si placerea?
Pentru ca tot ce e interzis devine dezirabil si o chestie la care incepi sa te gandesti mai mult de­cat merita. Intre a te educa sa nu-ti mai doresti ni­ciodata dulciuri, de exemplu, si a te educa sa te opresti dupa doua lingurite, consider ca ai mult mai multe sanse sa accepti a doua varianta spunand, pur si simplu, „pot sa mananc si mai­ne”. Atunci devii o persoana echilibrata, care are sub controlul propriu aceste pulsiuni alimentare fara sa fie frustrata de interdictii.

Nu se poate trai cu frustrari?
Doar pe termen scurt, pentru ca pana la urma renunti. Iti vei spune: „Dar cine zice ca n-am voie?”. Si atunci incepi sa mananci mai mult decat e cazul. De ce? Pentru ca, satul de interdictii, te razbuni.

Teoria dvs. despre slabit ne impune sa uitam dietele Atkins, South Beach, etc. Explicati putin…
Initial, aceste diete au fost concepute pentru a pacali metabolismul si nu pentru a-i asigura o functionare normala. Si asta, pentru ca persoanele care vor sa slabeasca vor, de fapt, sa ma­nance, in cantitati mari, alimente care sa nu in­gra­­­se. Ca raspuns, au aparut nutritionistii, care pa­­­­calesc metabolismul corect al organismului. Ei au propus sa nu mancam de toate, asa cum ar trebui de fapt, ci sa mancam numai anumite alimen­­­te, astfel incat lipsa celorlalte sa le blocheze acestora absorbtia, sa nu mai fie metabolizate sau sa nu se mai depuna ca grasime.