Confesiunea unui alcoolic
Mi-am dat seama ca am probleme cu alcoolul atunci cand am vazut ca beau incontinuu. Inevitabil, cei din jur iti atrag atentia, la un moment dat sau altul, ca poate e putin cam mult.
Primind remarci de genul acesta din cand in cand, vine un moment cand te intrebi daca nu cumva ei au dreptate. Doar te intrebi, nu incerci sa faci mare lucru.
In schimb, retorica revine si, in cazul meu, am vrut sa imi demonstrez ca eu sunt in continuare la carma… Si am facut lucrul acesta de-a lungul timpului, in anumite momente din viata, cand am spus: ,,Daca nu vreau sa beau, nu beau“.
Si cand aveam 30 de ani, si cand aveam 35 de ani. Si lucrurile erau… ma puteam opri sau consideram ca ma pot opri, atunci cand voiam.
Dar bineinteles ca gaseam o scuza dupa o saptamana, dupa zece zile si dupa o perioada scurta spuneam: ,,OK, am constatat ca asa stau lucrurile, nu trebuie sa fac in continuare acelasi lucru“.
Sevrajul, cosmarul suprem
Ulterior, am avut un moment in care mi-am dorit eu, fara sa fi fost vreo presiune asupra mea din partea nimanui, sa imi dau o pauza – sau cel putin asa am considerat, ca am nevoie de o pauza – si atunci am intrat in sevraj. Atunci probabil ca organismul meu ajunsese la un punct in care dependenta era foarte bine instalata si am avut simptomele de sevraj.
Nimeni nu mi-a spus cum se manifesta sau la ce as putea sa ma astept. Cert este ca nu am dormit doua nopti, ca am transpirat, am avut niste stari foarte ciudate, care s-au intrerupt in momentul in care am consumat, din nou, alcool.
Sevrajul s-a instalat in primele 24 de ore. A fost instantaneu. Mi-am intrerupt rutina, am incercat sa fac un exercitiu pe care il mai facusem in trecut (care in trecut nu era purtator de consecinte si imi spunea ca sunt OK), era un test asupra mea, dar de data aceasta imi doream sa imi curat organismul – sau asta era gandirea mea in momentul respectiv. Acel sevraj m-a pus pe ganduri. Probabil ca acela a fost primul moment in care m-am gandit ca s-ar putea sa am, nu ca am o dependenta de alcool.
Alcoolul si viata mea profesionala
Alcoolul sau instalarea alcoolismului erodeaza pe toate planurile: erodeaza de la performantele profesionale, pana la relatiile personale si sanatate. Din punctul meu de vedere, le erodeaza uniform, nu are predispozitie catre o directie sau alta; cel putin din experienta mea, eu cred ca toate lucrurile au fost erodate in egala masura si am sa dau cateva exemple.
Din momentul in care am constientizat ca poate am o dependenta de alcool, in care am experimentat pentru prima oara sevrajul, si pana in momentul in care am luat hotararea sa merg la Castle Craig Hospital, in Scotia, au trecut aproape doi ani de zile. Cam atat de mare a fost distanta…
Nu stiu daca a fost coincidenta, dar au fost, probabil, cei mai prosti ani pe care i-am avut in afaceri, din punctul de vedere al sanatatii: la sfarsit, deja aveam o semiparalizie instalata la nivelul unui picior, care era fara precedent.
Am avut tulburari ale vederii, care iarasi erau fara precedent, iar in relatia de familie, din nou, lucrurile ajunsesera la un nivel fara precedent. Era o relatie de familie cu un deznodamant iminent, ajunsese la divort, pentru ca eram scapat de sub control.
